„În 1989, cei mai mulți români aveau o imagine utopică asupra a ceea ce o să vină”, spune Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui. Mulți nu doreau schimbarea regimului, ci un comunism mai democratic, iar cei care știau câte ceva despre ce înseamnă capitalismul aveau o imagine idilică asupra acestui sistem. Buzatu crede că tocmai acest lucru a dus la acumularea multor frustrări, dar actualul regim poate fi îmbunătățit, iar calitatea vieții fiecăruia depinde mai mult de disponibilitatea sa de a munci decât de regimul politic și economic existent.
„Cred că majoritatea oamenilor percepeau nevoia aceasta de schimbare și o anticipam într-o anumită măsură”, spune Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui despre momentul a ceea ce se numește „Revoluția Română din 1989”. Buzatu arată însă că mulți, poate cea mai mare parte dintre cei care au participat la revoluție sau au trăit intens momentele, aveau o viziune greșită asupra a ceea ce va urma, fie din necunoaștere, fie din idealism. „Nici astăzi nu sunt sigur dacă acea majoritate a oamenilor vizau o schimbare de natura celei care s-a petrecut în 1990, adică schimbarea ordinii sociale. Probabil că foarte mulți credeau într-un fel de comunism mult mai democratic, care să permită individului să se afirme, care să dea mai multe șanse, drepturile și libertățile fundamentale să fie respectate, dincolo de limitele pe care le prevedea Constituția de atunci”, a spus Buzatu.
„Foarte mulți aveau o imagine utopică asupra a ceea ce avea să vină. Desigur, existau și foarte mulți oameni care, efectiv, știau despre ce este vorba și doreau să vină o altă ordine socială și economică, adică doreau capitalismul. Dar, în același timp, sunt foarte, foarte sigur că cei mai mulți, și dintre aceștia, aveau o imagine idilică despre capitalism”, a mai spus președintele CJ Vaslui.
Buzatu crede că tocmai această imagine utopică, idealistă trăintă de majoritatea românilor în 1989 este vinovată pentru dezamăgirile ulteriore: „Imaginea aceasta idilică s-a concretizat ulterior într-un complex de idei, de solicitări, de cerințe după 1989 care a produs foarte, foarte multe frustrări și continuă să mai producă frustrări și astăzi”.
După Dumitru Buzatu, în 1989 au existat două revoluții, una subiectivă, a aștepătilor fiecăruia, și una obiectivă, a realităților tuturor. Cea subiectivă a fost învinsă de cea din urmă, în cele mai multe cazuri. „Oamenii nu se gândeau la aspectele concrete, reale. Nimeni nu se gândea atunci că va trebui să muncească mai mult, că va trebui să intre în concurență cu alții, că anumite lucruri, care existau doar în statul comunist, nu vor mai exista, anumite beneficii nu vor mai fi pentru marea masă a oamenilor. Oamenii se gândeau mai mult la beneficiile personale pe care le vor obține de pe urma ”dezlegării” acelor ”porți” și, odată cu asta, o ieșire spre o libertate mai mare a persoanei, pentru a călători dincolo de granițele țării, spre o afirmare individuală mai pregnantă”, se explică președintele CJ, el însuși un participant la protestele studențețti de la Iași, din februarie 1987.
Explicația „nostalgiei”
Pentru
Buzatu nostalgicii sunt cei care au făcut o greșeală: să-și
transpună așteptările personale la nivelul regimurilor politice.
„Ce pot să spun eu acum, după atâția ani, este că foarte mulți
dintre cei care au fost prezenți atunci cred că regretă momentul
acela. Dar într-un mod nejustificat, pentru că transpun probabil
niște situații personale și așteptări personale într-un
registru al lucrurilor care nu au putut fi realizate din cauza
schimbării ordinii sociale, o schimbare care nu a existat în
viziunea lor. Cei care gândesc astfel uită că la revoluție
fiecare se duce cu un motiv al său, are anumite dorințe,
solicitări, o anumită imagine despre ce va fi după, dar, fiind
atâția vectori care se combină, evident că rezultanta, de multe
ori, nu pică foarte bine pe așteptările noastre”, se mai explică
Buzatu.
De la venerabila vârstă de 60 de ani, trăită
jumătate într-un regim și cealaltă jumătate în celălalt,
președintele CJ Vaslui crede că actualul regim poate fi
îmbunătățit, iar calitatea vieții fiecăruia depinde mai mult de
capacitatea și disponibilitatea sa de a munci decât de regimul
politic și economic existent.
„Trebuie să fim realiști
întotdeauna, să încercăm să ne adaptăm, să perfecționăm
mecanismele ordinii sociale în care trăim și, în același timp,
să fim critici și să nu uităm că unul dintre lucrurile cele mai
importante obținute odată cu răsturnarea din 1989 a fost această
libertate individuală și un avans foarte puternic în direcția
respectării drepturilor omului, a posibilităților e afirmare. Dar,
așa cum am spus, întotdeauna trebuie să avem simțul critic treaz
și… cu multă, multă muncă. E o problemă care, sigur, poate nu
e prea confortabilă de abordat, dar, indiferent de viziunea noastră
asupra capitalismului, una realistă sau utopică, pentru ca să ne
afirmăm trebuie să muncim”, concluzionează Dumitru Buzatu.
