O poveste adevărată: Cum a distrus un oraș un hipermarket

A fost odată un oraș mic numit, să zicem, Zalău. În acest mic oraș, oamenii își făceau cumpărăturile de la câteva mici magazine, își cumparau fructele și legumele din piață, hainele de la mici croitori sau fabricate local și își construiau casele cu mici constructori din zonă. Câțiva mici comercianți au început să prospere și au demarat investiții în construcții, în propriile magazine sau în noi afaceri, generând noi afaceri. Alți mici întreprinzatori au acoperit nouă cerere cu firme mici de construcții, cu mici sere si evident au angajat parte din populația orasului. Încet-încet, orașul nostru se dezvolta și începuse să se formeze o micuță clasă de mijloc a cărei putere de cumpărare creștea de la an la an.

Într-o zi, în centrul orașului, un lanț internațional de supermarketuri a venit si a deschis un imens magazin. În acelasi timp, agresiv, de pe toate televiziunile străine locuitorilor micului oraș li se inducea un stil de viață extravagant, strălucitor insinuându-se în mentalul colectiv în cel mai pervers mod, după lungi studii de psihiologie socială. Practic, un nou mod de viață.
La început, oamenii au mers din curiozitate la noul, luminosul și uriașul magazin. Era ceva ca în filme, ca în modul de viață văzut la televizor. Acest magazin era o parte din iluzia prosperității și a unei vieti la care ei nu ajunseseră încă. Apoi au observat că produsele vândute aici erau mai ieftine decât la vechile băcănii de unde își cumpărau cele necesare. Încet-încet, orbiți de mulțimea produselor și veselia culorilor de pe ambalaje, au început să cumpere mai mult și mai mult.
Disperați, micii comercianți au constatat că volumul vânzărilor le scădea pe zi ce trece. Au redus ințial prețurile. Unii chiar au mai rezistat câțiva ani. După un timp, însă, supermarketul a început să scadă prețul și să facă promoții, în mod ciudat, chiar la produsele care rezistau. Micii comercianți au fost nevoiți să închidă magazinele. Mulți locuitori au rămas fără slujbe. Bătălia pentru prețuri s-a ascuțit și mai mult, susținută de un mediu politic incompetent și corupt (România a adoptat celebrul «Codex Alimentarius» menit să susțină ieftinirea produselor din supermarket). Prețurile în supermarket au scăzut și mai mult. Mezelurile se puteau face acum din resturi și adaosuri chimice, carnea nu mai era perisabilă, fiind injectată cu chimicale, legumele rezistau acum o lună și rămâneau perfecte, conservele nu mai erau conserve, hainele au început să fie aduse din China, Bangladesh și din alte țări îndepărate la prețuri mult mai bune, ducând astfel la faliment mărcile fabricate local. Sute de afaceri locale au dat faliment și mii de oameni au rămas fără locuri de muncă. Țăranii și-au părăsite câmpurile și și-au abandonat serele. Banii încasați pe cumpărături au fost transferați în alte țări și nu s-au mai întors în economie. Miniștri importanți în guverne se lăudau cu noile investiții compensând în același timp cu împrumuturi lipsurile din bugete și neînțelegând ce se întâmplă, preocupați mai mult de propriile afaceri-căpușă sau de furtișaguri.

După câțiva ani…

Anii au trecut peste micul oraș Zalău. Tinerii, în lipsă de locurilor de muncă și în lipsa perspectivelor, au ales să plece în orase mai mari, la studii, și în cea mai mare parte în afara țării, la munca de jos. Constructorii s-au împrăștiat în toate colțurile lumii, croitoresele pricepute au ajuns îngrijitoare în țările Europei…
Acum magazinul din centrul Zalăului arăta vechi și obosit. Și-a atins obiectivul. A secat financiar mica comunitate și nimeni nu mai pune preț pe calitate. Marfa este din ce în ce mai proastă și mai puțin diversificată. Câțiva producători internaționali domină rafturile cu „mâncarea zombie”. Populația rămasă s-a îmbolnavit din cauza alimentației chimizate și lipsită de valoare nutritivă. Cei care au rămas sunt îmbătrâniți, într-un oraș-umbră care a

fost odată. Clădirile sunt în paragină, blocurile sunt pe jumătate nelocuite, grupuri mafiote de politicieni se mai bat pe ultimele firmituri ale unor bani împrumutați de la FMI. Sărăcia a cuprins întregul orășel. La țară, populația rămasă s-a refugiat în băutură și a abandonat munca câmpului pentru că nu mai existau beneficii. Societatea murea încet, lent și normalitatea, morala, cultul muncii și demnitatea odată cu ea.

Concluzii

Această poveste tristă este adevărată. Am putea să o extrapolăm la nivelul întregii Românii. Dragii mei, avem o putere incredibilă pe care nu o folosim. Puterea de a alege. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă de mâine nu am mai merge să cumpărăm nimic din supermarketuri. Imaginați-vă ce ar fi dacă de mâine am cumpăra atent doar produse și servicii românesti. Încet-încet, micile afaceri ar prinde viață, s-ar crea mai multe locuri de muncă, ar crește prosperitatea socială, nivelul impozitelor, masele de manevră electorală s-ar reduce și, în final, am trăi mai bine.
Ați observat cum supermarketurile se extind peste tot, în fiecare orășel, în fiecare cartier până la ultima mie de oameni? Adevărate malaxoare de mici afaceri, acestea sunt țevi prin care se scurg banii în afara României.
Credeți că aveți control asupra vieții voastre? Credeți că trăiți într-un sistem autonom? Vă înșelați – realitatea este că trăiți într-o societate deterministă. Realitatea este că sunt puține lucruri care le putem controla cu adevărat. Unul din aceste lucruri este alegerea felul în care ne cheltuim banii. Mai concret, alegerea felului în care cumpărăm. Se îndoiește cineva că între prosperitatea unui popor și felul în care își produce cele necesare există vreo corelație? Se îndoiește cineva că un principiu economic sănătos spune că este mai bine să ai excedent de export decât deficit. Vă mai îndoiți după această criză a datoriilor că există o strânsă legătură între prosperitatea unui popor și datorii?

În încheiere, vă lansez o ghicitoare.

Cum se numește un om care lucrează la o companie care este acționară la o bancă la care omul are un credit la un apartament pe 30 de ani și care este acționară printr-un fond de investiții la un lanț de la magazine de la care omul nostru își cumpără alimentele necesare?