Se spune ca mediul social si istoria formeaza omul politic si omul politic modeleaza mediul si istoria. Realitatea pare sa confirme aceasta asertiune. Ion liescu a fost modelat pentru tot restul vietii de matricea in care s-a nascut, de mediile in care s-a format, si de evenimentele pe care le-a trait. Si nici una din acestea nu a fost de bun augur pentru tara.
Iliescu s-a nascut intr-o mahala saraca si prafuita din Oltenita; un orasel situat pe malul Dunarii la vreo 60 de kilometri de Bucuresti. Cunosc bine zona, deoarece dupa doi ani de inchisoare am fost purtat prin mai multe unitati de munca fortata din zonele Budesti, Oltenita si Manastirea. Se intampla prin 1959. Munceam cu roaba si lopata la asanari, desecari si indiguiri pe traseul Dambovita, Arges, Dunare. Oricum, cunosteam regiunea pentru ca eu insumi m-am nascut in comuna Curcani de pe valea Argesului, unde locuia bunica mea din partea mamei. Acolo mi-am petrecut vacantele de vara din timpul copilariei.
Unul din cei mai buni prieteni ai mei din acei ani a fost Niculae Stroie, vecin de peste drum de casa bunicii, care a devenit invatator si ulterior functionar la primaria din Oltenita. L-am reintalnit dupa evenimentele din 89 cand Iliescu ajunsese presedinte. L-am vizitat pe vechiul meu prieten la Oltenita si l-am intrebat ce stia despre noul prezident. Nu stia nimic. De fapt, nimeni din oras nu stia nimic despre el. Unde a crescut si cum s-a format Iliescu?
Nascut intr-o familie alogena si disfunctionala si fara o nationalitate clara; crescut apoi fara legatura cu glia natala, Iliescu a fost marcat probabil inca din anii copilariei si pe tot restul vietii. In acele conditii, si fiind lipsit de o constiinta românească, a fost atras inca din tinerete de ideologia comunista. Ulterior, se pare ca si-a gasit vocatia politica in timpul educatiei sale universitare in fosta Uniune Sovietica. Se spune ca la Moscova a fost un student inteligent, ceea ce ma face sa cred ca a descoperit destul de repede ipocrizia si duplicitatea sistemului marxist; duplicitate si oportunism aplicate cu mare maestrie dupa revenirea in tara si mai ales dupa rasturnarea lui Ceausescu.
In calitate de jurnalist la Vocea Americii l-am intalnit personal de mai multe ori pe presedintele Iliescu si i-am luat doua interviuri. Prima oara l-am cunoscut la scurt timp dupa rasturnarea din decembrie 89, cand ne-a vizitat la redactia Vocii Americii din Washington. Venise impreuna cu o mica suita si parea abordabil si prietenos. Ne curta si incerca sa faca o impresie buna. Perioada ii era favorabila. Dupa dictatura brutala prin care trecuse România in ultimii ani ai lui Ceausescu, America ii intindea o mana si Iliescu poza in promotorul schimbarilor bune.
In 1989 România s-a aflat, intr-adevar, in fata unei mari sanse; putea sa scape de comunism si sa se angajeze pe drumul libertatii. Tranzitia cerea un lider competent si onest care sa navigheze cu dibacie intre multiplele interese interne si externe. Mai multi dintre noi, cei refugiati in occident, ne gandeam la un guvern de tranzitie condus de armata. Din umbra a iesit insa Iliescu si oamenii pregatiti de el pentru noile timpuri; timpuri noi puse si ele la cale in culise de catre mai marii lumii. Romanii vroiau libertate si democrie. Grupul condus de Iliescu urmarea altceva, dar la vedere mima doleantele tarii.
Iliescu a avut o sansa istorica, dar a inselat in mod perfid si cinic asteptarile românilor. Clica Iliescu s-a prefacut ca adopta democratia, dar tot ce a ralizat a fost o inselatorie. Si privind retroactiv, nu e de mirare. Crescut de mic pe maidane; scolit de KGB; uns cu toate alifiile, cum se spunea la priferiile Bucurestiului; Iliescu a fost omul dorit de Moscova la conducerea României. Si dupa ce si-a asigurat sprijinul Moscovei, Iliescu a devenit spontan pro-capitalist si pro-occidental; o schimbare cameleonica pentru un individ „emanat” din ticalosie! Moscova i-a permis metamorfoza stiind bine cine era. Tot ce i-a mai trebuit lui Iliescu a fost sa jongleze atent interesele altora si sa se mentina la putere.
Iliescu a inaugurat un sistem politic fara comunism, dar organizat tot de comunisti; majoritatea acestora provenind din vechea securitate si din nomenclatura de partid. Acestia au praduit tara de tot ce acumulase in anii comunismului si au actionat ca o adevarata mafie protejindu-se si promovandu-se intre ei. In acelasi timp, regimul a permis si cercurilor sorosiste acces la organizarea statului punandu-se astfel bine si cu globalistii. Si cine a pierdut din toata aceasta tarasenie? Poporul român, caruia i s-a furat o sansa care survine probabil o singura data la cateva generatii. In final, Iliescu construit o Românie stramba care nu se mai poate schimba decat prin refacere din temelii.
Si imi aduc aminte de colegul meu de liceu Ion Letea. Cand mi-am reluat studiile universitare in 1962, dupa sase ani de intrerupere, Letea era deja asistent la Facultatea de Geografie din Bucuresti unde fusesem admis. Intre timp, el devenise membru de partid si de la el am aflat unele lucruri mai putin cunoscute de lumea obisnuita. Intre studentii de la cursurile fara frecventa, Facultatea de Geografie avea mai multi ofiteri de securitate care incercau sa obtina o diploma universtara. Letea se imprietenise cu ei si acestia ii faceau unele destainuiri pe care mi le-a impartasit si mie. Unii ofiteri ii spuneau ca in sedintele lor confidentiale Securitatea studiase toate scenariile posibile de schimbari si in toate acele scenarii securitatea ramanea in spatele puterii. Era prin 1965…
Doua zeci de ani mai tarziu eram profesor la Scoala militara Americana J.F. Kennedy din Carolina de Nord. Ion Letea, care intre timp ajunsese conferentiar, reusise sa plece din tara si se stabilise la Boston in Statele Unite. Intr-o perioada cand eu predam un curs despre Europa de Est, l-am invitat pentru o vizita oficiala de cateva zile. I-am facilitat fostului meu coleg mai mlte intalniri cu diversi specialisti si l-am invitat la o intalnire cu studentii mei; majoritatea acestora fiind capitani si maiori. Erau ultimii ani ai regimului Ceausescu, ani foarte grei pe care Letea ii traise personal si pe care i-a descris realist si amanuntit. La un moment dat un maior l-a intreabat: Ce spun comunistii despre aceasta situatie sumbra? Eu traduceam intrebarile si raspunsurile. Letea a ramas putin pe ganduri si a raspuns: „Nu stiu, pentru ca nu am intalnit niciodata nici un comunist”. Studentii au inceput sa murmure nedumeriti. Cum nu intalnise niciun comunist, cand el fusese ani de zile membru de partid?
Revenind la subiectul acestui articol, fostii membri de partid se jura ca nu au fost nici odata comunisti, dupa cum nu fusese nici Iliescu. Cine a comis atunci toate crimele si suferintele comuniste? Poate ca nu au fost comunisti, dar au fost fara indoiala oportunisti. Si oportunisti sunt toti cei promovati de regimul Iliescu si care conduc tara de peste 35 de ani. Principalele lor trasaturi? Ipocrizie, tradare si oportunism! Aceste trasaturi il trimit pe Iliescu direct in mijlocul iadului. Vor urma ceilalati!
PS: In 1989 a murit comunismul, dar au ramas comunistii. Acum a murit tatucul ipocriziei, dar au ramas ipocritii.
Si totusi, nu pot incheia aceste ganduri fara sa formulez trei acuzatii:
A fost nevoie de mii de victime pentru schimbarea regimului in 1989? Raspuns: Iliescu a avut nevoie de gogorita cu teroristii pentru a-si consolida puterea si regimul.
Dece l-a lichidat imediat pe Ceausescu? Raspuns: Pentru ca Ceausescu ar fi atras dupa el tot fostul Comitet Central, inclusiv pe Ion Iliescu.
Dece a chemat Iliescu minerii la Bucuresti ca acestia sa faca ravagii si victime? Raspuns: Pentru a se mentine la putere si a perpetua regimul care ucide si azi România.
Autor: Prof. Dr. Nicolae Dima
10 August 2025
