Comerţul cu sclavi africani în lumea arabo-musulmană: o pagină de istorie mai puţin cunoscută

Franţa încearca să coordoneze la sfârșitul lui 2017 eforturile internaţionale în vederea combaterii traficului de persoane în nordul Africii. Preşedintele Emmanuel Macron şi-a expus un întreg plan în vederea dezmembrăii reţelelor de traficanţi, dar şi în vederea ajutorării şi repatrierii a zeci de mii de migranţi blocaţi în Libia, în condiţii inumane, unii dintre ei fiind practic vânduţi ca sclavi.
Subiectul a fost abordat în cursul unor vizite pe care şeful statului francez le-a efectuat în Algeria și în Qatar. Imaginile provenind din Libia şi informaţiile legate de reapariţia unor „târguri de sclavi” în această ţară au provocat un val de indignare internaţională.
Filozoful francez Pascal Bruckner arată însă într-un articol publicat în revista «Le Point» că în lumea arabo-musulmană comerţul cu sclavi a durat peste zece secole, dar istoricii evocă rareori această pagină de istorie.
Faptul că la început de secol XXI ar mai putea exista pe planetă oameni aduşi în stare de sclavie pare de necrezut, un fel de coşmar care revine. Si totuşi faptele sunt evidente: în Libia, pe fond de haos şi de prăbuşire a autorităţii statale, oameni provenind din Africa neagră, şi care sperau de fapt să poată traversa Mediterana pentru a ajunge în Europa, s-au trezit sechestraţi şi vânduţi ca sclavi.
Să fie însă vorba despre o excepţie? Filozoful şi eseistul Pascal Bruckner avertizează că nu, şi că într-o formă larvară, sclavajul, sau măcar robia, pot fi regăsite în Mauritania, Arabia Saudită, Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Iar organizaţia Stat Islamic, în cei câţiva ani cât a controlat câteva regiuni din Siria şi din Irak, a reintrodus pe faţă sclavia.
Pascal Bruckner citează surse de unde rezultă că, între secolul al VII-lea şi secolul al XX-lea, comerţul cu sclavi africani practicat de lumea arabo-musulmană a făcut în jur de 17 milioane de victime. Un veritabil genocid despre care nu se vorbeşte destul, deşi dovezile istorice există, mai spune scriitorul francez.
În 2008 a apărut la Editura Gallimard o carte care a provocat o anumită emoţie, ba chiar stupoare la acea oră, intitulată «Genocidul voalat», carte scrisă de istoricul franco-senegalez Tidiane N’Diaye. Teza sa poate fi rezumată în modul următor: Comerţul cu sclavi practicat de europeni, calificat astăzi pe bună dreptate drept crimă împotriva umanităţii, a durat patru secole. Comerţul cu sclavi practicat de lumea arabo musulmană, care a durat 14 secole, este de-a dreptul un genocid.
Numărul de victime în cazul comerţului cu sclavi practicat de europeni este fără îndoială considerabil, dar 70 de milioane de descendenţi ai africanilor reduşi în sclavie trăiesc în prezent în Statele Unite şi în Brazilia. În schimb, pe pământ islamic, nu au supravieţuit decât o minoritate de africani de culoare. Aceste informaţii sunt reamintite de Pascal Bruckner în articolul său. El se mai întreabă de ce lumea arabo-musulmană nu şi-a făcut niciodată „mea culpa” în această privinţă, aşa cum au făcut-o occidentalii. Și tot el ajunge la concluzia că pentru majoritatea istoricilor africani este mult mai „confortabil” să nu fie contrazise anumite dogme legate de istoria colonială, occidentalii fiind vinovaţii ideali.

Preluare: rfi.ro / Autor: Matei Vișniec

„As everyone knows, the transatlantic slave trade is well known to us and has widely been discussed for decades. Studies and summaries on the subject are legion. But at the same time, many authors -mainly African- want to ignore the other side of the slave trade – Arab-Muslim lasting more than 13 centuries – by restricting the scope of their research on the misfortunes of the African continent, only to crimes of Western Nations. And even today, many laymen associate by reflex, the only slave transatlantic organized from Europe, the Americas which led to the death or deportation of millions of Africans in the New World. Because in the name of a certain religious solidarity (Africa having become a Muslim majority), or ideological view, Africans and Arab-Muslims would like to see their responsibilities forever covered with a veil of forgetfulness.
This virtual pact sealed, and can be arranged on the back of the West, as a cement to achieve the fusion of Arab and black African populations, long “solidarity victims” of Western colonialism. And even when a few researchers dare to tackle the crime of Arab Muslims, it is to undervalue the importance while “over sizing” the “evil white slavers and colonialists” etc. That is why through “genocide veiled” my job was to lift the veil on this painful chapter in the history of African peoples after the arrival of the Arabs (…)
As history shows, the Arab-Muslims are at the origin of this calamity and have practiced in full. If the transatlantic puncture lasted from 1660 to about 1790, Arab-Muslims raided black people from the seventh to the twentieth century. The seventh to the sixteenth century, for nearly a thousand years, they have even been the only ones to practice this miserable trade, deporting nearly 10 million Africans before the Europeans came on the scene. In this tragedy of black people, if the transatlantic slave deported between 9.6 and 11 million Africans, their 70 million descendants today inhabit the Americas from the USA to Brazil through the islands of the Caribbean. While that practiced by the Muslim Arabs concerned 17 million individuals who have hardly left any offspring because of the massive castration to avoid them from making strains, because according to this great Arab scholar Ibn Khaldun listened to and respected: “Blacks belong to the people to bestial character. They are cannibals in men and their place is closer to the animal stage. Blacks are the only people suited to slavery due to a lower degree of humanity. “My view of history is therefore to treat proven facts without complacency or militant approach “solidarity” or religious” – Tidiane N’Diaye