Doar jumătate din societatea americană mai crede în Dumnezeu și în familia „tradițională”. Noi am „importat” valorile celorlalți

M-am uitat cu o oareșicare admirație la Scrisoarea deschisă adresată de Liviu Pleșoianu ambasadelor Statelor Unite ale Americii, Franței, Germaniei, Olandei și Suediei. Le cere să stopeze exportul de corupție. Sigur, există acolo nume, date, cifre. Chestiuni incontestabile. Și totuși, cred că mult înainte de a opri importul acestei corupții, ar trebui să oprim importul de așa-zisă ”normalitate”. Ar trebui să stopăm importul prostiei și ticăloșiei.
După cum bine remarca Dinesh D’Souza, în America, Partidul Democrat, sau dacă vreți, liberalii, au pervertit până și rădăcinile „visului american”, povestea aceea că fiecare om este liber și că se poate realiza prin efort și muncă cinstită potrivit efortului depus, iar într-o bună zi, nu-i așa, ar putea ajunge chiar președintele țării. După cum spune D’Souza, liberalii au inoculat populației falsa idee că indivizii se pot realiza și fără efort, fără să urce treaptă cu treaptă, lăsându-se în voia partidului care „îi va face oameni”. Deci, să uite de acea scară a valorilor, să se agațe de ața pe care liberalii le-o lasă în jos, și negreșit vor fi trași în sus. Ceea ce nu le-a mai spus nimeni tuturor impostorilor care au năvălit imediat asupra șansei nesperate de a se realiza fără niciun efort, a fost că cei care îi trag în sus nu au spus niciodată că îi vor trage până sus de tot. Așa încât, la toate nivelurile, atârnă în societatea actuală, agățați de fire, tot soiul de impostori corupți ce visează să devină mari oameni. Acesta este modul de a corupe lumea. Dar, ar mai fi ceva!

În urmă cu ceva vreme m-am împrietenit pe LinkedIn cu un profesor de comunicare de la Stanford. Ne amuzam copios de corporatiștii de pe grupul de discuții, ne ridicam reciproc mingi la fileu, cum se zice. Până când am început să vorbim și pe InMail. Așa aveam să aflu de ceea ce ei numesc „safe space“, de teroarea liberală din universități, de groaza zilei de mâine. Încetul cu încetul, am ajuns să preiau ceea ce el nu avea curajul să comunice pe grup și să postez ca și cum ar veni de la mine, un european habarnist într-ale corectitudinii politice. Aveam, totuși, scuza asta. Și, chiar aici doream să ajung! La educație. Odată cu oficializarea imposturii, era nevoie ca și învățământul să fie pus pe butuci. Să nu ne mire, deci, dacă la universitate se predă sexul anal. No biggie, o chestie scurtă de numai două săptămâni, suficient că există în curriculă.
În paralel cu distrugerea valorilor și învățământului, încet-încet a început să intre în disoluție și instituția familiei. Dacă în 1960, 72% din adulții peste 18 ani erau căsătoriți, acum, abia 50% mai reprezintă procentul celor căsătoriți.
Evident, așa cum arată cercetarea, există diferențe în funcție de educație, cea mai mare scădere fiind la cei care au absolvit doar liceul (o scădere de 15 procente), iar cei cu studii superioare absolvite cu o pierdere mai măruntă, de cca. 4 procente.
Dintre cei necăsătoriți, de notat, peste 40 la sută spun că lipsa unei stabilități financiare reprezintă principala cauză pentru care nu și-au întemeiat o familie. Diferențele nu sunt semnificative între bărbați și femei.
Dar, la fel de interesante sunt și datele privind credințele americanilor. Cercetarea a avut un eșantion de 4.729 respondenți.
Ei bine, aflăm că în Dumnezeul descris de Biblie (deci nu altă formă de divinitate), mai cred 56% dintre americani. Diferențele dintre confesiuni nu are sens să le discutăm acum. Notăm doar că atunci când vine vorba despre Dumnezeu, republicanii (conservatorii) cumulează mult mai multe procente decât democrații (liberalii). Ceea ce, hai să recunoaștem deschis, nu ne miră deloc.
Citeam zilele trecute o postare pe Facebook, și propunea cineva că cei cu școală mai multă, cadre universitare, să se învrednicească să îi lumineze și pe ceilalți în privința neomarxismului sau sexomarxismului sau popomarxismului sau ce o mai fi. Sigur, nobilă ideea, numai că noi am fost deja campioni la a importa prostia și în a promova contraselecția în învățământ. Ca să explici orice, mai trebuie să și ai cui. Dar de undeva ar trebui începută povestea aceasta. Pentru că nu corupția ne omoară, ci prostia/

Preluare: Samizdatul / Autor: Ambrus Bela