Consumism, multiculturalism și debilizarea elitelor

La mijlocul lui 2018, primul ministru al Portugaliei, António Costa, declară că țara sa are nevoie de mai mulți imigranți pentru a contracara o defalcare demografică prevăzută de o populație în continuă îmbătrânire. Pentru a îndeplini obiectivul de obținere a suficienți producători, oameni de vârstă activă în țară, guvernul trebuie să atragă 75.000 de imigranți pe an. Așadar, va studia noi modalități de a aduce noi locuitori în Portugalia și plănifică amendamente la actualele legi privind imigrația, pentru a face mai ușor străiniilor să vină și să trăiască în Portugalia.
La prima vedere, s-ar putea spune că aceste obiective de schimbare a populației ar avea ca scop păstrarea nivelului de trai al portughezilor, deci grija față de propriul popor. Logica aceasta cade însă dacă ne gândim la despre ce popor mai putem vorbi, de vreme ce acești emigranți vor modifica în timp și în mod inevitabil structura, cultura, tradiția, religia și tot ceea ce definește un popor. O grijă reală față de viitorul națiunii din care face parte ar fi îndemnat guvernul să studieze și să aplice măsuri de susținere a natalității pe termen lung.
Nu, nu poate fi vorba despre grija față de viitorul economic sau social al propriului popor, ci o altă preocuprare este cea care ține prim planul aici: cea față de vitorul corporațiilor, cele care au nevoie de forță de muncă, orice forță de muncă, și care au produs acești politicieni mărunți care se gândesc doar la ziua de mâine și la viitorul lor politic, în vreme ce se pretind a fi spririte universale care pariticipă la rezolvarea problemelor globale, precum este emigrația.

Schimbarea în timp a sistemelor de educație în sensul urmărit de aceste corporații, spălarea pe creier aplicată de decenii printr-o abilă propagandă pentru a transforma oamenii în simpli producători toleranți și cuminți și simpli consumatori de bunuri și plăceri are astăzi rezultate deosebitecele scontate.
Din masa amoră a acestor indivizi umani produși de societatea de consum occidentală, educați în „toleranță”, „deschidere” și hedonismul specific care împiedică orice viziune asupra viitorului îndepărtat, s-au ridicat spre vârf, pe cale unor mascarade spectaculare numite „alegeri”, oameni mediocri. Lipsiți de cultură, incapabili de a înțelege locul propriu, al lor și al țării lor, individualiși până la a fi doar carieriști, stupizi până la a fi doar repetitivi, fixiști până la a fi doar ideologici, ei modelează o lume uniformă și sterilă spiritual în care consumul e religia și banul este zeul suprem.
În limbajul specific globaliștilor aceștia sunt „idioții utili”, care astăzi nu numai că renunță la cultura pe care au moștenit-o, dar neagă propria existență.
Iată câteva exemple:

„Nu există un popor german”

Noul lider al Partidului Verde din Germania, Robert Habeck, a făcut observații imbecile în sensul corectitudinii politice ajungând să nege noțiunea de popor german
Întrebat despre conceptul de trădare a oamenilor, Habeck spune: „Acesta este un concept nazist. Nu există niciun popor. În consecință, nu poate exista o trădare a poporului. Este o declarație de furie care poate fi, într-adevăr, divizoare, discriminatorie și pernicioasa”.
Aceste observașii au primit o replică lucidă din partea președintelui partidului Alternativa pentru Germania (AfD), Jörg Meuthen: „Desigur, germanii există, așa cum există italienii, spaniolii, francezii și turcii (…) Partidul Verde încă nu și-a îndeplinit scopul distructiv, și anume eliminarea frontierelor (…) Oamenii noștri au supraviețuit unor ideologii mai proaste și nu au de ce să se teamă de un islamofil pseudo-intelectual, care este un snob pentru poporul german”.

„Nu știu ce este cultura suedeză”

În 2010, Mona Sahlin Ingeborg, la acel timp lider al Partidului Social Democrat suedez, a declarat la o întâlnire a organizației de tineret turcă Euroturk: „Nu știu ce este cultura suedeză. Cred că asta face ca mulți suedezi să invidieze comunitățile de imigranți. Voi (imigranții) aveți o cultură, o identitate, o istorie, ceva care vă face să vă simțiți uniți. Și ce avem noi? Avem petrecerea Midsommar (solstițiul de vară) și acele prostii”.
„Nu exista o cultură suedeză nativă”
În octombrie 2015, Ingrid Lomfors, director al inițiativei „Forumul de istorie vie“ a guvernului suedez, a declarat unui grup de funcționari: „Nu există o cultură suedeză nativă”.

„Nu există o identitate esențială, dominantă în Canada”

În noiembrie 2015, de abia desemnat ca prim-ministru al Canadei, Justin Trudeau, lider al partidului liberal, dă un interviu pentru The New York Times. El spune: „Nu există o identitate esențială, dominantă în Canada. Există valori comune – spiritul deschis, respectul, compasiunea, dorința de a munci din greu, de a ne ajuta reciproc, de a urmări egalitatea și justiția. Acestea sunt calitățile care ne fac prima țară post-națională”.
Justin Trudeau este fiul cel mare al fostului prim ministru liberal al Canadei Pierre Trudeau, deci membru unei dinastii politice, crescut în spiritul liberalismului.

„Suedezii nu prezintă niciun interes ca grup etnic”

În decembrie 2015, fostul prim-ministru suedez Fredrik Reinfeldt, președintele Consiliului European în 2009, a fost intervievat de TV4 cu puțin timp înainte de a deveni liderul Partidului Moderat. El se întrebă retoric: „Este o țară ai cărei proprietari sunt cei care au trăit aici timp de trei sau patru generații sau este Suedia cea pe care o fac oamenii care sosesc aici în mijlocul vieții? (…) Pentru mine este evident că ar trebui să fie ultimul lucru și că o societate este mai puternică și mai bună dacă poate fi deschisă (…) Suedezii nu prezintă niciun interes ca grup etnic”.

Aceștia sunt oameni născuți în țări pentru care și noi știm că au o istorie, literatură, muzică, tradiții și un mod de viață distinct, diferențiat. Ei nu o știu. Cultura pop, nivelarea mentală cu televizorul, MTV și îndobitocirea umanistă a ultimelor decenii își spun cuvântul. În plus, acești așa-ziși lideri politici resimt o singură necesitate, aceea de a câștiga votul unor majorități întâmplătoare, inclusiv al imigranților.