Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase, luând notițe de la Silviu Brucan

O imagine cât un document istoric: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu sau Gabriel Andreescu, luând notițe de la Silviu Brucan, la începutul anilor 90.
Imaginea a fost publicată pentru prima oară de ActiveNews.ro: „Ca să știi și tu cine sunt formatorii de opinie de astăzi, “marii” deontologi și intelectuali băgați în față de presa centrală…”.
Silviu Brucan a fost „formatorul” celor care, la rândul lor, au devenit apoi „formatorii opiniei publice”.
Dar cine a fost acest personaj și ce îl recomanda pentru o asemenea misiune?

Silviu Brucan s-a născut la 18 ianuarie 1916, în București, fiind fiul unui prosper negustor evreu de stofe en gros. Numele său originar era Saul Brucar, dar documentele Direcției Siguranței Statului susțin că se numea, în realitate, fie Brucar, fie Bruckner.
A intrat în mișcarea comunistă de la 19 ani, devenind secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la «Scînteia» (actualul «Adevărul») , oficiosul Partidului Comunist Român între 1944 și 1956, poziții de pe care a cerut pedeapsa cu moartea pentru liderii partidelor istorice, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, pentru Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru, dar și pentru Mareșalul Ion Antonescu.
La 1 decembrie 1944 Silviu Brucan, ziarist la «Scânteia», publică în oficiosul Partidului Comunist următorul text: „Iuliu Maniu nu mai este astăzi, în politica ţării, decât o încăpăţânată încercare de rezistenţă în faţa valului forţelor progresiste în plină desfăşurare. Prezenţa acestui strigoi în politica românească nu-şi mai are rost”.
în 1962, Silviu Brucan devine directorul Televiziunii Române, însă va demisiona odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Până în 1978, când se va pensiona, va preda un curs de „socialism științific” la Institutul de Medicină și Farmacie.
În noiembrie 1988 a ajuns la Moscova, unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov. A revenit în România, unde în martie 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. I s-a impus din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureștean Dămăroaia.
Silviu Brucan este considerat de către istoricul Alex Mihai Stoenescu drept „creierul” evenimentelor din 1989, în special a diversiunii de după 22 decembrie, zi în care Nicolae Ceaușescu a fost deposedat de putere cu ajutorul Armatei. Brucan va avea un rol politic foarte important redactând programul Frontului Salvării Naționale (FSN) și contribuind la execuția soților Ceaușescu, precum și la arestarea generalului Iulian Vlad și a altor ofițeri superiori din conducerea DSS.
După 1990 a fost consilier al lui Ion Iliescu, tratându-i cu batjocură pe manifestanții din Piața Universității. Apoi a fost recuperat de către PRO TV, care i-a oferit o emisiune, unde a discutat „profeții despre trecut”, cu Lucian Mîndruță. Era postul de televiziune al lui Adrian Sîrbu, cel pe care Brucan l-a desemnat ca „operator oficial” al ”Revoluției” din 1989 și care a făcut primii bani frumoși din vânzarea către televiziunile străine a casetelor cu așa zica ”Revoluție”.
Tot în 1990, a fost amfitrionul magnatului american George Soroș la Grupul de Dialog Social, cu ocazia primei vizite a acestuia în România.

În anii ’90, Silviu Brucan era cel mai vocal lector televizat al valorilor democratice româneşti, făcea exerciţii de ştiinţă politică şi le dădea lecții românilor „proști”. Ca un profet venit din alte lumi și alte timpuri. Venea, de fapt, din vremurile în care România devenea bolşevică, el fiind cel care justificase crimele regimului.
Dar după 1989 și-a însuşit, cu nonşalanță, rolul de profesor de democraţie, dătător de lumină, după ce tot el fusese cel care îi înfundase în întunecatul comunism.

Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu au pretins că au fost persecutați politic pe vremea lui Ceaușescu, fiind „exilați” în conacul de la Tescani.

Citește și:
„Silviu Brucan a plănuit din apartamentul meu Lovitura de stat din ’89!”
Revoluția din 1989 a fost de fapt o lovitură de stat, 
afirmă academicianul Eugen Mihăescu, care dezvăluie că „la 
sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul 
meu de la New York”. „De acolo a vorbit cu Moscova, Londra 
și Washington”. Despre Ion Iliescu spune că era „extraor-
dinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care 
setea de putere l-a transformat într-un fel de „mafiot care conduce clanul” 
(Citește mai departe...)