Statul român de după 1989 nu poate fi găsit nicăieri într-o ipostază cu adevărat utilă cetățenilor săi. Constituit din instituții confiscate de tot felul de clanuri, cu politici publice inexistente și cu bugete enorme, acest conglomerat antinațional și antipopular este prezentat de portavocile sale drept stabilitatea însăși.
Instituții-cheie, de la Ministerul Justiției, Parchetul General, la Ministerul Afacerilor Interne se află undeva în trecut, funcționează anticonstituțional în mod constant și favorizează nelegalitatea. Protocoalele au dat acestor aspecte un regim preferențial, menținând prezervarea infracționalității ca dimensiune publică. Încălcarea ordinii publice, în varii registre, de la instanțele de judecată, la Comisia electorală centrală, pare a fi un criteriu deja insesizabil pentru cei plătiți din banii publici să aplice dispozițiile legale.
Avem astăzi funcționari publici angajați fățiș pe culoarele corupției, piese într-un mecanism uriaș. Încălcarea legislației, cu vădită tentă împotriva persoanelor și statului, și-a găsit strategii în rândul politicienilor ajunși staruri ale unei puteri care este însăși infracționalitatea dovedită.
Climatul intern din România este aproape exclusiv unul al crimei organizate sub aspecte economice, morale, politice, instituționale. Această reușită a clasei politice, în marea ei parte provenind din anturajul cooperativei „ochiul și timpanul”, se internaționalizează, implicată fiind în spălarea de bani și trafic de influență. Mediul infracțional are astăzi extensii, apelând la tot felul de acoperiri culturale, academice.
Asemenea atmosferă a fost intensificată tocmai de cei care aveau obligația să tempereze lucrurile și să le stopeze. Serviciile secrete au avut câteva obiective legate de supradimensionarea lor alarmantă și de protejarea unor infractori economici, incrimnându-i pe alții, într-o veritabilă participare la infracțiune. Reformarea acestui mediu infestat în totalitate reprezintă o iluzie, în condițiile de acum. Serviciile secrete ar trebui trecute printr-o reformă de care fosta Securitate a scăpat. Și nu numai serviciile, cât conexiunile acestora din justiție, politică, media etc, care fac parte din același dosar al dezastrului. Reformarea statului român este profund legată, în principal, de scoaterea serviciilor secrete din poziția unde se află acum și aducerea lor în orizontul instituțional propriu statului de drept.
Autonomia justiției, care este un concept inept și iresponsabil fără precizările care se impun în precizarea cum funcționează aceasta, a fost transferată și serviciilor și clasei politice. Inclusiv mediul infracțional și-a creat cordoanele sale de protecție, sub auspiciile protecției oficiale. În România de astăzi, mai mult ca oricând, s-a ajuns în dramatica situație că avem numai centre de comandă împotriva interesului public. Atât de mult s-au rupt firele de legatură cu interesele sociale și cu reglementarea acestora, încât deținătorul unei demnități publice poate fi asimilat unui proprietar de plantație cu arma la ochi.
Serviciile secrete ale lui Virgil Măgureanu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis au evoluat sub directa îndrumare a titularilor puterii, ajungând să tezaurizeze o forță identică fostei Securități. Cum poate fi compatibilă o asemenea situație cu Constituția, cu statutul NATO și UE? Un răspuns este obligatoriu, cu atât mai mult cu cât reprezentanțele diplomatice ale unor state s-au situat de partea serviciilor și chiar de partea activității lor infracționale. Reducerea fondurilor financiare pentru servicii ar trebui dublată de măsura reducerii numerice a acestora, de un cod de funcționare strict. Astăzi impostura din România are din nou agenți acoperiți, îndeplinind intoxicarea publică și controlul ca manipulare.
Serviciile secrete românești au ajuns în situația în care sunt primele care încalcă ordinea publică, făcând parte dintr-o categorie cu grad de risc. Aflându-se în această poziție, utilitatea lor devine una tipică statului „ilegitim și criminal”.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Ioan Vieru
Citește și:
SRI – instituție publică sau structură mafiotă?
Nu exclud posibilitatea ca unii dintre dumneavoastră să considere titlul acestei postări ca fiind foarte dur! Îmi asum acest risc, dar prin cele pe care le voi prezenta în continuare am să vă demonstrez contrariul. O instituție publică, responsabilă, în speță SRI, acționează numai în limitele impuse de normele legale în vigoare, de Constituție, de Legea privind Siguranța Națională a României și de Legea de Organizare și Funcționare, în special. Dacă analizăm activitatea acestei structuri, vom observa foarte ușor că în ultimii 12 ani ea, în mod sistematic, și-a depășit cu mult atribuțiile conferite prin lege, organizând și desfășurând acțiuni și activități din sfera de responsabilitate a altor autorități publice (Citește mai departe…)