Turmele de proşti ale Marelui Arhitect mason

„Francmasoneria cuprinde în ordinele ei în primul rând o mulţime imensă de proşti, pe care îi măguleşte faptul de a aparţine unei societăţi secrete, care sunt fericiţi că se pot recunoaşte între ei cu ajutorul unor gâdâlituri uşoare (aluzie la semnele cu mâinile ale fracmasonilor – n.), mândri că poartă insigne copilăreşti şi că se folosesc de cuvinte stranii (aluzie la parolele francmasonilor – n.) pentru a exprima lucrurile cele mai simple.
Această masă de ignoranţi constituie astăzi una din forţele cele mai puternice ale francmasoneriei, pentru că în veacul nostru ‘binecuvântat’ de aşa-zisul vot universal, ei votează cu ochii închişi pentru cutare sau cutare candidat, pe care li-l indică membri ai ‘filantropicei’ lor loji, care aparţin mai mult sau mai puţin gradului Kadoş. Această turmă a Arhitectului Universului este cât se poate de bine dresată pentru supunerea pasivă, şi credinţa acestor prostănaci fără pereche că ascultă de un superior necunoscut, care îi călăuzeşte din umbră, are pentru ei ceva nespus de atrăgător. Ei îşi închipuie că joacă un rol într-o epopee.

Dar ‘Marele Necunoscut’ cârmuieşte lucrurile către un ţel misterios şi îngrozitor.
Deasupra acestei turme de indivizi simpli, dar creduli, stau superiorii, care îşi închipuie numai că poruncesc. Aceştia sunt oamenii de paie, ei poartă şorţuri foarte frumoase, tricornuri şi tot felul de insigne, unele mai misterioase decât altele. Ei constituie faţada templului, care are menirea să înmărmurească marea mulţime şi să ascunda structura interioară a Ordinului.
Dar tocmai valoarea spirituală redusă a acestor oameni, a conducătorilor şi a conduşilor, constituie forţa Ordinului. Este nespus de greu să determini oameni inteligenţi la supunerea pasivă, pentru că aceştia nu se mulţumesc cu vorbe, ei vor să ştie „de ce” şi „pentru ce” trebuie să creadă aşa şi nu altfel, pe când oamenii naivi şi proşti se lasă conduşi cu cea mai mare uşurinţă.
Adevăraţii superiori ai francmasoneriei nu se deosebesc prin niciun grad vizibil de ceilalţi membri; unii sunt simpli masoni, alţii se disting prin anumite grade fără însemnătate, în timp ce superiorii cei mari nici nu aparţin în mod făţiş Ordinului.
Conducerea adevărată a francmasoneriei este în mare parte în mâinile unor oameni a căror scop final este distrugerea rasei ariene, prin coruperea înaltelor ei însuşiri”

scriitorul francez Eduard Demachz, în «Les Rothschilds», Paris 1896