Ei,
d-apoi dragii moșului, reluăm seria înfierbântată a revistelor
noastre și ale presei, care odinioară ‘nerva multă lume și
fericea pe unii, vorbind astăzi, 23, și septembăr, și 2018, și
era noastră, despre ceea ce e mai important pentru Vaslui: despre
nea Mitică, șeful de la județ și al pesedeilor greilor.
Deci,
nea Mitică, vreau să vă zic, că nu mai pot cu el, e și în
visurile mele. Unde te duci și unde dai e nea Mitică, e la
televizor, e în ziare, e la Palat, a ieșit din Palat, e la
manifestări, e la București, e la CExN, e iar la televizor.
Nea Mitică a prevăzut neașteptatul, da’ a ținut în el
Acuma,
ieri, de exemplu, a fost la CExN, de la pesedei, Comitetul Executiv
Național, ca să o execute ori ba pe Firea cea rea, care a zis de
nașpa despre Dragnea. Și acolo au fost toți pesedeii cei mari din
țară, cu burțile și gușile lor, da’ cine credeți că s-a
evidențiat? Tot nea Mitică! Nici nu se terminase întruneala, că
iese nea Mitică cu o declarație de șoc și comoție cerebrală.
Zice: „La CExN s-a întâmplat ceea ce am prevăzut, a fost o
dezbatere cu multe aspecte neașteptate…”. Cum?! Deci, nea
Mitică, ca profet în țara și partidul lui, a prevăzut că o să
fie ceva neașteptat… Nu, că eu chiar pot să înțeleg asta. Pot!
Chiar pot! Pe cuvânt! Așa mi se întâmplă și mie când vreau să
vorbesc pe un subiect anume cu nea Mitică. Înainte de asta prevăd
toată discuția, în general: prevăd că habar nu am despre ce o să
ajungă să vorbească…
Expresia asta a lui nea Mitică e
epocală, trebuie reținută și băgată în filosofeala politică
românească a ultimelor decenii, undeva după „Iarna nu-i ca
vara!”, că adică cel mai de așteptat lucru este… neprevăzutul.
Ce vorbești, dom′le? Shopenhauer, Kant, ăștia, ce a făcut?! Mai
nimica! Aicea e gândirea!…
Și nea Mitică a mai zis una tot
atuncia, că Dragnea ar face bine să nu cedeze tentației de a-i da
afară pe rebelii din PSD, pentru că „marea artă este să îi ții
înăuntru și să îi conduci”. Mare artist, nea Mitică!
Totuşi tu ghici-vei chipu-i
Privitor
ca la teatru
Tu
în lume să te-nchipui:
Joace
unul şi pe patru,
Totuşi
tu ghici-vei chipu-i,
Şi
de plânge, de se ceartă,
Tu
în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi
din a lor artă
Ce
e rău şi ce e bine.
Dar
înainte de CexN-ul de vă zâsăși, dinspre nea Mitică veneau
niște vești foarte contradictorii, după ce îl scăparăm iară
vedeată la Capitală. Că ba că ar fi cu Dragnea, ba că ar fi mai
puțin, ba că ar putea fi deloc spre total și definitiv, da′
rămâne cu democrația și convingerile (sic!). Pentru că ce a
făcut nea Mitică din barba lui creață zilele astea cu presa cu
ocazia țanțavaiului din Pesedeu a fost, ca de obicei, jocuri.
După
susținerea pe care i-a arătat-o lui Dragnea la nevoie, nea Mitică
nu numa’ că și-a trimis fiul, pe Tudorel, ca secretar de stat în
ministerul Anei Birchall, da’ și a obținut promisiunea ca fosta
nevastă, senatorul Gabriela Crețu, să fie trecută pe loc eligibil
la europarlamentare. Sudura între cei doi e trecută prin foc și
definitivă.
Dar, între timp, nea Mitică a devenit o
trompețică după care se ia sau nu partidul și opiniunea publică
în marșul său. Vrea Dragnea din nou modificare de legi ale
justiției? Primul iese nea Mitică și bagă acorduri înalte din
trombon prin ziare și televizoare: modificăm radical, justiția nu
poate fi independentă, actele ei trebuie să fie! În timpul ăsta,
Dragnea din birou îl urmărește pe nea Mitică cu defilarea din
stradă: cine se ia după el și cine dă în lături sau îndărăt
și știe în felul ăsta cum stă …V-ați prins?
Nea Mitică
și-a luat și i s-a atribuit un rol de radical al partidului,
spunând ceea ce conducerea „moderată” nu poate spune. „Iese
la înaintare” în presa centrală cu mesajele cele mai vehemente
și a început să fie căutat de presă, bineînțeles, pentru că
oferă… senzații tari. În strategia celor din conducerea PSD
trebuie să fie ideal: un lider local fără funcție importantă la
nivel central, de care nu poate atârna responsabilitatea partidului,
de la Vaslui (destul de important!), situat exact la mijloc între
credibilitate și ridicol, iar balanța o înclină ei ulterior…
Ideal!
Mie însă de fiecare dată când pleacă nea Mitică sau
alți șefi din Vaslui îmi zburdă printre striații un gând
nebunesc: cum ar fi dacă am muta județul măcar puțin, ca să nu
ne mai găsească…?
E bine rău de tot!
Da’ înainte a mai fost una de vreau să vă povestesc. L-am văzut pe Dumitru Buzatu, căruia eu și liberalii îi zicem „nea Mitică” de-a dracu, iar pesediștii lui îi zic de formă, la Aneta 3, la tembelizor. Și zicea de unele și de altele, după obicei… Era după băuta aia mare în care vorbise tot la televizor despre ceva, că nimeni nu mai știe, și primul el, de ne făcu de râs în tot satul care este țara noastră, și probabil după alte băute intermediare, pe principiu cuiului. Și acu’ zicea nea Mitică lucid, coerent și consecvent cu el însuși, și de alea politice, și de alea administrative, și le lega, că cică la Vaslui la noi e bine rău de tot, că are proiecte și programe, și e de abia la început …De acu-i frumos! Apa curge, gazul fâsâie, iar rahul nu stagnează nici el, ci se mișcă pe verticală pe sub pământ, potrivit proiectului.
Cucu și cu cutremurul
Mie
îmi place cum se scrie la presă despre exercițiile și aplicațiile
pomperilor, salvărilor și ce o mai fi. Bine că nu mai avem armată,
că intram și în război de unii singuri… Cum se scrie? Păi, pe
bază de cucuri care să te facă să tremuri. „Incendiu la Hotel
Racova!” Bang! De fapt, era un exercițiu: niște pomperi se
cocoață pe scări și pe geamuri cu furtune… Și nu e că
ziaristului i se pare așa o mare șmecherie să scrie ca și cum ar
fi fost în realitate, dar cum stă el acolo și își rupe gâtul
zgâindu-se la exercițiu, din când în când îl ia câte un gând:
Cum dracu scot eu o știre din rahatul ăsta?! Și ar vrea să scrie
ceva nou, poate chiar să inoveze jurnalismul, aspiră, da’ n-are
cum! Totul îi este potrivnic! Așa că vine în redacție, se
trântește pe scaun și scrie în scârbă titlu: „Incendiu la
Hotel Racova!” și apoi c-o fi, c-o păți… Și iar se gândește:
N-am putut să fac nimic! Poate data viitoare…
Dar când scrii
titlu ca la Vremea nouă vineri, „BLOC AFECTAT DE CUTREMUR ÎN
MUNICIPIUL VASLUI”, parcă e prea mult. Eu am vrut să mă sperii
când am citit, cum o fi fost și intenția ziarului, da’ mi-am dat
seama imediat că e tardiv și aiurea și chiar am fost puțin
dezamăgit și frustrat, din două motive. În primul rând, ăsta nu
ar fi fost un cutremur serios, dacă trece așa, neobservat de
aproape toată lumea. Și apoi cum a selectat un singur bloc?! Pe ce
bază?! Un cutremur serios nu s-ar fi comportat așa!
ISU a dat de Pecheanu!
„ISU
SE PUNE RĂU CU DIVINITATEA ȘI L-A MÂNIAT ȘI PE PECHEANU!”. Am
citit asta duminică dimineață în Vremea nouă …Dracu m-o fi
pus… Pe urmă n-am putut să mă mai duc la biserică. Mi s-a părut
că nu mai are niciun rost… M-am dus direct să-l caut pe Pecheanu.
Am zis că de acu’ lucrez la un alt nivel, ca Vremea nouă.
Ce
înțelegem noi de aicia?! Păi, că cu divinitatea, ca cu
divinitatea, că de câteva mii de ani ne-am obișnuit de acu′…
Treacă-meargă, te rogi puțin, mai aprinzi o lumânare, mai dai o
sută la popă… Se rezolvă! Da’ să-l mâniezi pe Pecheanu?!?!
…Nu se face, dom’le! Nu se face, zău! S-a terminat!
Cine e
Pecheanu, cel cu grad mai înalt decât Dumnezeu pentru Vremea nouă?!
Primarul din Drânceni și contribuabil la ziar. Eu am înțeles
vorba asta de mult: „dai un ban și stai în față”, dar
întotdeauna am crezut că e o treabă doar între oameni… Că
Dumnezeu nu are cum altfel decât că rămâne tot acolo. Dar nu…
