Liviu Pleșoianu: „Dincolo de partide, românii trebuie să aleagă între două lumi”

Una dintre marile erori pradă căreia au căzut multe persoane de bună-credință din România a fost aceea de a transforma această țară într-un pugilist care stă la nesfârșit în colțul ringului și se apără. România se tot apără de zeci de ani folosind procedeele corecte, conform regulamentelor acestui sport. Însă în ring nu avem de a face cu alt pugilist care folosește la rândul său procedeele regulamentare. În ring, în primul rând, se află mai mulți adversari, deși România e singură în colț. În al doilea rând, aceștia nu sunt cu adevărat pugiliști, pentru că nu respectă nicio regulă. România se apără corect, în vreme ce adversarii din ring lovesc constant sub centură și o calcă în picioare în uralele celor care i-au trimis acolo. Cât va mai rezista România așa? Ce pugilist, oricât de bun, oricât de puternic poate rămâne la nesfârșit în picioare atunci când este atacat fără preget de zeci de adversari care nu respectă nicio regulă? Cât va mai dura până când România va înțelege că va fi făcută knock-out în curând? Cum să învingi în fața dublei măsuri, atâta vreme cât accepți, prostește, dubla măsură? Cum să accepți niște reguli, câtă vreme doar tu ești tras la răspundere în cazul în care le încalci? Cum să accepți niște reguli câtă vreme arbitrii îți cară chiar ei picioare sub centură, în timp ce te depunctează spunând că tu faci de fapt asta?

România, foarte curând, va dispărea de facto dacă vom continua să acceptăm statutul de sclavi. Pentru că asta suntem, în momentul de față. Suntem o țară-slugă, cu un Președinte-slugă și cu alte slugi care se întâlnesc la restaurant pentru a se alia în vederea alegerilor din 2019.
Ultimul licăr de independență și suveranitate va aprinde o mare făclie sau se va stinge definitiv în 2019. Dacă după toată experiența „Macovei și compania” nu vom înțelege nimic și vom trimite anul viitor în Parlamentul European și mai multe slugi, atunci e clar cum va fi denigrată țara noastră și mai abitir începând de anul viitor. Iar dacă după toată experiența Băsescu-Iohannis nu vom înțelege de asemenea nimic și va ieși Președinte din nou o slugă (fie aceeași, fie alta) atunci le vom oferi propria țară integral și definitiv pe tavă celor ce s-au înstăpânit peste noi și peste aceste meleaguri, cu toate bogățiile lor. Iar România va înceta, de facto, să existe.

Dincolo de partide, românii trebuie să aleagă în 2019 între două lumi: cea a sclaviei și cea a mândriei, cea a bocancului „salvator” și cea a libertății suverane, cea a eșuării în istoria mică a unui stat-slugă și cea a înălțării întru fructificarea propriului Destin. Eu am ales să spun lucrurilor pe nume și voi continua să o fac tocmai pentru a oferi perspectiva reașezării României pe propriile șine. Le văd bine, chiar dacă de zeci de ani le-au acoperit buruienile…
România trebuie să înceteze să se apere și trebuie să înceapă, cu adevărat, să FIE!
Fie să FIM!

Liviu Pleșoianu