Supra-elitele și global-listele de #rezist

2

În lumea occidentală au apărut lideri care nu mai ascultă de suprasistem. …Inacceptabil! Imprevizibilul Donald Trump își dă peste cap firele blonde vopsite în deal-uri, pe limba lui, aldãmașuri, pe a noastră, făcute „la botul calului”, cu alți lideri mondiali. Trăiește cu amplitudine o a doua tinerețe, încheind afaceri profitabile, de această dată în numele întregii țări, de la caz la caz: comerț, industria auto, petrol, gaze… Deci fără să gândească global, precum predecesorul său Obama. Și asta dă rezultate, și crează inspirație și precedente. În Brazilia este ales un președinte fericit să fie considerat „un alt Trump” …E cel mai grav!

În Italia, noul premier nu are nimic mai bun de făcut decât să salveze bisericile din a deveni moschei. E grav! Partidele ajunse la guvernare se declară antisistem. În Austria guvernul „cârâie” împotriva cotelor de emigranți ce trebuie să „diversifice” populația, adică să o uniformizeze, prin multiculturalism. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia „măcăie” din urma plutonului până acum liniar al statelor europene care se îndreptau obediente spre același tot unitar, dau înapoi, ridică ziduri în fața migrației nivelatoare. E foarte grav! Presiunea, șantajul cu finanța, cu excluderea, cu „blestemul” drepturilor omului, uneltele convenționale, nu mai dau rezultate …Cât e de grav! Elitele globaliste au început să contempleze eșecul unei opere de o viață! Soros suspină, ca niciodată, la poarta Casei Albe! No go!
Merkel suferă și ea, după un iluzoriu Premiul Nobel elitist câștigat pentru modul exemplar în care a rezolvat criza refugiaților… amplificând-o… Nu se mai poate miza 100 % decât pe copilul ascultător Macron, crescut de mama sa,care îi este și soție, la școala bancherismului, banditismului mondial al Rothschild. Doar el mai prezintă garanțiile… ”morale” ale supunerii absolute față de cuvintele de ordine ale globalismului: liberalism, piață liberă, corectitudine politică, libertinaj absolut și demoralizator, drepturile minorităților împotriva majorității, emigrație descătușată, aceleași idei, același dicționar, aceeași gândire și …La stânga împrejur!

E grav, e foarte grav! Iar elitele mondiale se cutremură că ar putea ajunge să trăiască la antipodul fericirii sfârșitului Războiul Rece, când fostul șef al CIA ajuns președinte George Bush senior anunța o Nouă Ordine Mondială, iar naivul Gorbaciov îl aproba dezinhibat scuturându-și poalele pătrățoase de firmiturile de la masa bogaților.
Acum, pe alocuri, prin prea multe locuri, se vorbește limba rezistenței naționale, a patriotismului, a identității, se intonează imnuri, iar în Rusia… Ah, în Rusia se intră în biserici! Acești lideri noi se mișcă asimptotic printre coordonatele tranșate apăsat de presiunea finanței mondiale și dreptului internațional, reușind, cu toate acestea, să se eschiveze, împreună cu popoarele lor, către autonomism și suveranitate. E grav!
Internetul, cel care trebuia să lege fedeleș tot ce e conceptual sub o plasă globală, a ”deraiat” în independența surselor și a gândirii, operând prin entități interconectate. Cyberspace-ul a scăpat realmente de sub control, iar nevoia de coerciție, fredonată de sopranele sensibile ale corectitudinii politice globale, nu poate părea decât disproporționată în raport cu prejudiciile mult trâmbițatelor fake-news, pe care serviciile guvernamentale le produc în masă drept cauze faptice ale efectelor legislative. Nici această schemă mult practicată și verificată în trecut nu a mai funcționat acum… Și e grav!

Filtrele Facebook-ului nu pot controla pluralitatea libertății reale și neîngrădite, Facebookul nu poate controla multitudinea propriilor filtre… Cenzurații defulează și mai aprins, proscrișii sunt propagați de rețea. E foarte, foarte grav! Dar cel mai grav este că… așa s-ar putea ajunge într-o… democrație reală! Iar elitele globaliste de abia acum sunt înspăimântate!
Experiența Wikileaks, experiența Asange dă fiori reci: publicul larg s-a apropiat atunci cel mai mult, periculos de mult de tenebrele supraputerilor omenești descântate ludic în Pădurea Boemă. Internetul s-a tranformat în cealaltă realitate, cea completă, în care se vede cu ochiul liber cât este cenzurată informația oficială, cât de aservită și tendențioasă este media „recunoscută”, cât de perfidă, înșelătoare poate fi propaganda de stat sau cea politică, devenită astfel retrogradă.
Da, este foarte grav, iar îngrozitor ar fi ca toate acestea să ”degenereze” în… democrație. O democrație reală în care popoarele, înarmate cu informație și discernământ, s-ar putea situa în majorități în afara propagandei și manipulării, în afara influenței celor care plătesc spoturi și campanii publicitare și netezesc pe frunte, și dincolo de ea, ziariști „consacrați”, vedete și anfitrioni. Dihotomia simplistă: buni, noi; răi, toți ceilalți!, nu mai funcționează nici ea.
E terifiant! Cum să pierzi totul într-un asemenea joc, numit eufemistic „democrație”, pe care îl stăpâneai speculativ în mod aproape absolut?! Cum să pierzi?!

Completați global-listele de #rezistenți

Așa că elitele globale sunt acum condamnate la rezistență, precum au fost până acum rezistente la condamnare. Trebuie să recupereze terenul pierdut până nu va fi prea târziu, până nu își vor da mâna prea multe regimuri conservatoare, până ce nu vor găsi punctul comun de convergență a intereselor prea mulți dintre cei care nu se vor anulați ca individualități. Sub culorile curbubeului divertismentului și exchibiționismului, pentru a-și pierde astfel trecutul, tradiția și locul în lume.
Și de unde un punct mai bun de plecare dacă nu din excelenta operă de până acum a stângismului și neomarxismului globalizant: deriva și nihilismul din educație? La cine să facă apel mai bine dacă nu la educația ultraliberală a tâmpilor, „originali” toți, dar cu viziuni și mod de viață tras la indigou, robotizat-corporatist? Pe cine să folosească mai bine dacă nu pe cei mai individualiști dintre „idioții utili” care se imaginează spirite universale, de vreme ce au fost prea neglijenți sau neputincioși pentru a asimila propria cultură, națională?

Mișcarea #Resist a apărut în timpul campaniei electorale prezidențiale americane din 2016. Atunci, manipulatorii de profesie ai „statului adânc” („deep state”), „mlaștina” („the swamp”), cum i-a numit Trump, au realizat că… e grav.
Trebuia făcut ceva, trebuie făcute multe! Trebuia găsită modalitatea de a fi activați toți spălații pe creier la care se lucrase până atunci. Truda de până la sudoarea aurie a frunții mercenarilor din incubatoarele organizațiilor universale de ștergere a prafului de pe cele mai recente apariții editoariale trebuia să dea rezultate. Efortul comun al unor marionete planetare precum Clinton – Obama de creere a omului nou-nouț întreținut intelectual ombilical de iluzoriu sistem al fericirii generale nu putea fi în zadar. ONG-urile nenumărate, Soros Foundation & CO, trusturi de presă în genunchi, politicienii „căptușiți”, agenții de influență de pretutindeni, formatorii de opinii, analiștii, toți și toate acestea nu se poate să nu mai însemne nimic! Ba e timpul să iasă la luptă! Cu armele lor: tinerii „închipuiți”, „liberii” care se conformează nonconformismului… Corporatriștii similari de pe global-listele de plăți, ale multinaționalelor, ale agențiilor, ale organizațiilor, fundațiilor și de la ocazii speciale. Tinerii #rezist, mândria lumii întregi, care vorbesc mai mult în prepoziții și gândesc mai mult în comparații (precum „gen…”, echivalentul americanului „like…”). Lor li s-a pus înainte un „#”, ca să li se arate originea, dar și calea, reduta de cucerit: internetul trebuie să fie a lor: „Din fața monitoarelor, în stradă, pentru a câștiga monitoarele!”. De cealaltă parte? Rasiști, homofobi, extremiști, xenofobi, fanatici religiosi, agenții putiniști și toate celelalte etichete, și tot ce s-a mai învățat din noile apariții editoriale că e… pur și simplu rău!
Aceasta ar fi povestea #rezist, tradusă sintetic prin formula în care, atunci când supra-elitelor nu le mai convine democrația bazată pe majorități manipulabile votante … Fuck it! O pot înlocui cu democrația bazată pe minorități excentrice delirante!

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

2 COMENTARII

  1. « Organizarea intregului sistem educational constituie un atribut al suveranitatii de stat.Logica interna a educatiei se opune imitarii mecanice a unor « modele » universale , acestea trebuind sa fie expresia cerintelor sociale din fiecare tara. De aceea , descoperirea si aplicarea unei strategii educative in concordanta cu asemenea conditii nationale constituie o preocupare a tuturor factorilor de decizie. Ea se concretizeaza in reformele si masurile ce se intreprind pentru adaptarea continua a sitemului de educatie la cerintele specifice fiecarei tari, intr-o etapa data. « Nu exista popor la care sa nu existe un numar oarecare de idei, sentimente si practici, pe care educatia trebuie sa le intipareasca in sufletul tuturor copiilor, indiferent de categoria sociala careia ii apartin ». (E.Durkheim, 1980, p.65-66). In acelasi timp , educatia nu se poate inchide in limite strict nationale, facand abstractie de ceea ce s-a realizat in alte tari. Cunoasterea si valorificarea unor asemenea rezultate sunt posibile numai asimilandu-le si adaptandu-le la particularitatile sociale si nationale din acea tara. Experienta universala trebuie imbinata deci, cu experienta nationala. In dezvoltarea si perfectionarea educatiei trebuie sa se porneasca intotdeauna de la realitatile nationale si numai pe aceasta baza sa se asimileze experienta universala, acumulata in cadrul altor sisteme educationale. » Ioan Nicola – « Pedagogie », Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.35.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.