„Sunt cuvinte care practic au dispărut – patriotism, naţiune, demnitate, cinste, muncă. Toate însemnau ceva foarte serios, aveau în spate lucruri adevărate, şi drepte, şi bune, pe care trebuie să le aibă fiecare naţiune”

„Dacă vă uitaţi la limbajul şi la vocabularul nostru, el a devenit din ce în ce mai sărac în ultimii 30 de ani. Sunt cuvinte care practic au dispărut – patriotism, naţiune, demnitate, cinste, muncă. (…) Toate aceste cuvinte însemnau ceva care era foarte serios, aveau în spate multe lucruri care sunt adevărate, şi drepte, şi bune, şi pe care trebuie să le aibă fiecare naţiune” – academician Bogdan C. Simionescu
„Cred că ar trebui să reconsiderăm învăţământul în acest moment, ar trebui să nu mai umilim învăţătorul, profesorul de gimnaziu, profesorul de liceu, ar trebui să încurajăm şcoala, cultura, ar trebui să ascultăm elitele, să le încurajăm, pentru că le-am negat. Gura mare şi scandalul au potolit oamenii de cultură, pentru că nu vor să fie murdăriţi şi atunci nu se mai bagă, iar o ţară fără elite nu are niciun fel de viitor”, a spus Bogdan C. Simionescu la lansarea volumului «Educaţia la Centenar. Idei, Instituţii. Personalităţi», coordonat de Steliana Toma, Liliana Romaniuc, Ioan Neacşu şi Laurenţiu Şoitu, o retrospectivă analitică a sistemului de învăţământ românesc sub influenţa evenimentelor istorice naţionale şi europene din ultima sută de ani. Lansarea a avut loc vineri, 7 decembrie 2018, la Academia Română.
Volumul, apărut la editura Polirom, este alcătuit prin contribuţia a 61 de cadre didactice din mediul academic şi specialişti din diverse domenii, printre care academicienii Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Bogdan C. Simionescu, Dumitru Radu Popescu, Viorel Barbu, Alexandru Surdu, dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Steliana Toma, unul dintre coordonatori, a arătat că volumul vorbeşte deopotrivă despre trecut, despre prezent şi despre viitor: „Astăzi, gândul ne poartă pe toţi la marii dascăli care au făcut posibilă Unirea, la cei care în anii care au trecut de la 1 decembrie 1918 au pus totul în joc pentru ca această ţară să aibă oameni cu carte, oameni luminaţi. Menirea educaţiei este să schimbe şi să se transforme ea însăşi în omul care este fiecare dintre noi. Educaţia are totdeauna o imensă încărcătură axiologică, emoţională, ştiinţifică, profesională, artistică, culturală, socială”.
Potrivit prezentării volumului, autorii au dorit să evidenţieze principiile şi valorile ce au constituit repere pentru învăţământul românesc de-a lungul unui secol de istorie modernă şi să ofere explicaţii privind provocările cu care acesta se confruntă în prezent.
Părintele profesor Nicolae Dascălu a apreciat că volumul «Educaţia la Centenar. Idei, Instituţii. Personalităţi» poate fi „un proiect care pune bazele unei relaţii de viitor”.
„Va fi o provocare pentru cei care îl vor citi (…) Cred că volumul acesta va fi o bază de la care se poate construi, fie în armonie cu ceea ce se întâmplă aici, fie în dialog. Avem nevoie de cultura dialogului, avem nevoie de o gândire critică, de o gândire în care, de fapt, să îmbinăm ceea ce reprezintă tradiţia statornică şi tradiţia dinamică” – părintele Nicolae Dascălu.
în domeniul acesta al educaţiei există un set de valori statornice, o fundaţie la care este mai dificil ca să facem reparaţii şi este o parte dinamică, o parte creativă, o parte la care fiecare generaţie este chemată să participe, să se înregimenteze şi să dezvolte (…). Referitor la acest volum, remarc eforturile pe care le-au făcut realizatorii. Ştim cu toţii că o carte nu este doar produsul celor care scriu texte, ci şi al acelora care redactează, machetează, tipăresc ş.a. O carte este, până la urmă, un produs atât de democratic, încât fiecare dintre noi cei implicaţi ne considerăm autori, dar în acelaşi timp autorul este unul comun, unul care trece dincolo de fruntariile volumului propriu-zis”, a evidenţiat pr. Nicolae Dascălu.
„Într-o epocă a fragmentarismului ideologic şi a multiculturalismului, pedagogia modernă resimte nevoia de armonizare a componentelor educaţiei din perspectiva paradigmei integralităţii educaţionale şi accentuează necesitatea convergenţei eforturilor educaţionale, instituţionale şi individuale. Media şi comunicarea digitală au un rol important în viaţa societăţii, iar influenţele, benefice sau nocive, ale interacţiunilor lor cu oamenii de toate vârstele au efecte semnificative şi în plan educaţional (…). Dacă la început educaţia mediatică a avut drept ţinte presa scrisă, radioul, filmul şi televiziunea, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare interesul se mută către mediile digitale. Contextul dinamic în care trăieşte omul din era digitală este marcat de câteva coordonate care îl influenţează pe tot parcursul vieţii: creşterea gradului de consum mediatic, cu valori ridicate în zona televiziunii şi spaţiului virtual (internet, jocuri video şi online); invadarea spaţiului privat de către noile tehnologii de comunicare, dar şi a spaţiului public (prin e-government, e-commerce, e-learning etc.); abundenţa informaţională odată cu creşterea numărului de producători şi distribuitori, dar şi de inserturi de ştiri false în fluxurile informaţionale; determinările culturale şi sociale provocate de schimbările la nivelul imaginii de sine a individului, a grupului şi de nevoia crescută de celălalt” – pr. Nicolae Dascălu.