«Prețul iubirii», de Savatie Bastovoi

„În această lume totul are un preţ. Oamenii plătesc pentru mâncare, pentru somn, pentru călătorii, pentru muzică, pentru sănătate. însă cel mai de preţ şi mai căutat lucru este iubirea. De aceea este firesc ca cel mai râvnit lucru să fie şi cel mai de preţ.
În lume nu există nimic care să poată plăti iubirea. De aceea preţul iubirii este mai presus şi dincolo de lume. Preţul iubirii este moartea. „Adevărat vă zic că nu este iubire mai mare decât să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său”, a spus Hristos.

În iubire noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt. Renunțăm la tot ce suntem, la orgoliu, la dorințe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lângă cel iubit și a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie și el iubirea în același chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui”. Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.
Cu cât omul e mai plin de sine, cu atât iubirea lui este mai slabă. Cu cât atenția și interesul pentru propria mea persoană sunt mai vii, cu atât este mai moartă iubirea mea pentru celălalt. Toate se învârt în jurul meu, iar celălalt este încă un pretext de a mă împlini pe mine însumi.
Cei ce se iubesc încep să semene între ei. Îndrăgostitul începe să vorbească cu cuvintele celui iubit, începe să asculte muzica pe care o ascultă el, să citească aceleași cărți, să iubească aceleași locuri, aceeași mâncare, să aibă aceeași credință și să împărtășească aceleași bucurii. Cel ce iubește devine întru totul ca cel iubit, vorbind aceleași lucruri și mărturisind același crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt și tristețea lor este comună. Pentru că sunt uniți în chip desăvârșit prin iubire, murind pentru sine și trăind în celălalt, fiecare purtând în sine chipul și glasul celui iubit, având același cuget și aceeași dorință.

În acest chip moartea sinelui este viaţa iubirii”.

„Oamenii se îndrăgostesc şi lumea spune că orbesc, că nu mai văd aşa cum vedeau mai înainte. Îndrăgostitul umblă ca un strigoi, nemaiţinând cont de pericole, de faptul că cei apropiaţi râd de el. Se desparte de tot ce a fost el. Cu alte cuvinte, moare în chip tainic pentru a se naşte într-o altă realitate, realitatea fiinţei iubite.

Această orbire şi uitare de sine nu este neapărat un lucru suprem, capabil să dobândească iubirea, ci este o preînchipuire a morţii mistice prin care trece sufletul transfigurat prin iubire. Moartea spirituală care însoţeşte iubirea este un lucru atât de evident, încât până şi în limbajul de râd avem expresii precum „este mort după cutare”, sau „se prăpădeşte, se usucă, moare de dor” etc.

Chiar dacă starea de îndrăgosteală şi orbire vremelnică este ceva ce se întâmplă orişicui, fără a însemna ceva spiritual, ba, dimpotrivă, de multe ori e chiar o cădere, totuşi Dumnezeu a lăsat în aşa fel lucrurile, ca prin această orbire pătimaşă noi să putem explica şi înţelege iubirea adevărată, curată şi veşnică”.

„Lumea de azi mărturisește biruințele, triumful. Dacă veți deschide Facebook-ul, veți vedea acolo numai oameni triumfători. Ei toți sunt în vacanță, mănână cea mai bună mâncare, stau pe niște scaune comode într-o lumină foarte frumoasă, au prieteni buni care îi felicită la zilele de naștere și la toate evenimentele. Femeile sunt cu flori în brațe, bărbații tocmai au mai câștigat câte ceva sau și-au mai cumpărat câte un lucru scump, au fost avansați, au primit premii. Foarte rar veți mai vedea vreun om care spune că e păcătos, că n-a putut să facă ceva, un om care a ratat ceva. Nu poți spune că ai ratat, pentru că s-ar putea să îți pierzi locul de muncă, să nu mai fii angajat. Astăzi trebuie să ai un CV impecabil. Trebuie să ștergi de pe lista faptelor tale, a evenimentelor din viața ta, tot ceea ce ar strica o bună impresie despre tine, atât pe plan profesional, cât și pe planul calității tale de om. Tu ești un foarte bun prieten, ești milostiv, tu îi ajuți pe toți, deși fiecare știe foarte bine cum este el de fapt.

Această spovedanie inversă, această mărturisire triumfătoare a unor oameni care afișează bunătate, cumsecădenie, milă, devotament, nu a reușit să unească oamenii. Pe acești oameni este foarte greu să-i aduni la un loc dacă ei nu au ceva de câștigat acolo, ceva material, ceva la propriu. Ceea ce ne unește totuși sunt neputințele noastre. Este paradoxul credinței noastre creștine, că în aceste neputințe noi ne unim”.

„Vedeți cum în teologia noastră încă de la început se folosește noțiunea de față, de chip, și de aceea noi chiar și în popor, în limba noastră română veche spunem la ,,fața ta” sau ,,fața dumitale”, „față” în sens de persoană. Noi îl cinstim pe Dumnezeu în trei fețe. Și uitați-vă că acest Facebook vine astăzi tot pe tema feței și acaparează fața, chipul, esența persoanei. Lumea întreagă s-a strămutat acolo, numai că are față falsă. Și toată falsitatea, desigur, se vede în deșertăciunea ei atunci când fața virtuală rămâne, iar omul a murit. Noi încă mai putem să scriem comentarii, să-i dăm like-uri, deși el merge de acum în fața Dreptului Judecător”.

Savatie Bastovoi

«Prețul iubirii» este o carte despre căutările eterne ale oamenilor și prețul pe care sunt nevoiți să-l plătească pentru a le avea. Uneori oamenii plătesc cu viața lor prețul fericirii și al iubirii, fără ca măcar să ajungă să le trăiască. Porniți în căutarea fericirii, românii au ajuns să viețuiască peste tot în lume. În această carte sunt cuprinse cele cinci conferințe din Germania, susținute la invitația Mitropolitului Serafim al Germaniei și al Europei Centrale și de Nord în orașele Nürnberg, München, Frankfurt și Trier, precum și o conferință din Chișinău și una din Iași. Varianta scrisă a discuțiilor purtate în mijlocul românilor din Germania și de acasă prezintă un text viu, ușor de urmărit, care a selectat și a disciplinat principalele teme de interes, cum ar fi Unitatea, Educația, Fericirea, Cultura, Generația nouă vs Generația veche, Iubirea.

Puteți comanda cartea de aici: Librăria Sophia