Întocmai ca în filmele americane, atragem stăruitor atențiunea cititorului că asemănările întâmplărilor din această cronică cu posibile evenimente contemporane sunt scoase dintr-un vechi manuscris din secolul al XIII-lea, găsit în Mânăstirea din Grapa de un foarte erudit profesor.
Iată, în fond, despre ce este vorba: Pe un continent îndepărtat existau, acum câteva sute de ani, două state, anume Frigmania și Bovenia. Frigmania era o țară puternică, foarte populată și, mutatis mutandis, industrială. Bovenia era o țărișoară vecină aproape fără nici o însemnătate politică. Nenorocirea Boveniei (căci va fi la mijloc o nenorocire) este că, în vreme ce Frigmania avea pășunile cele mai sterpe din lume pentru un popor iubitor de lapte și derivatele lui, Bovenia era acoperită cu o prea frumoasă iarbă. Turmele de boi și vaci ale acestei țări erau vestite și numele statului nu pare a fi străin de bogăția lui. Pașnica clătinare de cozi a vacilor Boveniei irită în cele din urmă pe vecinii cu vaci slabe.
Dar nu s-ar fi întâmplat, firește, nimic dacă purtările bovenilor n-ar fi devenit de la o vreme intolerabile. În Bovenia locuiau nouă frigmani spre hotarul Frigmaniei (împinși acolo de frăgezimea pășunilor) și un frigman în capitala Boveniei, numită Grapa. Într-o zi, frigmanii din Bovenia observară că bovenii, întorcându-se de la câmp îndărătul vacilor, râdeau cu prea multă volubilitate. Era hotărât că bovenii își băteau joc de ei. Un boven scuipă în direcția frigmanilor. O vacă bovenă se scutură de muște cu coada, și toate muștele zburară și se așezară pe vacile frigmanilor.
Provocarea era evidentă. Atunci, frigmanii din Bovenia implorară ocrotirea Frigmaniei, care ceru lămuriri amănunțite bovenilor. Situația deveni în curând nesuferită, fiindcă bovenii începură să atenteze la siguranța statului frigman. Mă veți întreba cum? Ne spune cronica. Un frigman din Frigmania, dormind lângă graniță, fu pișcat de un purice. Făcându-se examenul agresorului, se constată că puricele sărise din hotarul din Bovenia. O vacă bovenă se așeză cu cele două picioare din urmă pe teritoriul frigman și-și lăsă superfluitatea mistuirii în țara frigmană. O pisică bovenă prinse șoareci în pământ frigman și-i mâncă în Bovenia. Foarte multe vrăbii bovene treceau în stoluri în Frigmania și-și lăsau necurățeniile pe căciulile frigmanilor. Atrase de o propagandă mârșavă, – am vrut să spun de vrăji – găinile frigmane mergeau și se ouau în Bovenia, privind statul de un important venit. Norii se învârteau pe vreme de secetă în Frigmania, dar fugeau și se prefăceau în ploaie în Bovenia. Frigmanii dădură o mulțime de avertismente bovenilor ca să nu mai atragă norii, dar totul fu în zadar. Exisența celor nouă frigmani din Bovenia devenise, și ea, din ce în ce mai tristă din cauza prigoanelor. În iulie, august, nu se știe prin ce procedee, era o căldură teribilă; în decembrie, ianuarie, nu puteai sta de frig. În anotimpul acesta, bovenii închegau apa frigmanilor. Noaptea, când cei nouă frigmani voiau să doarmă, lătrau câinii, cântau cucuvele. Se pretindea chiar că bovenii izbutiseră să țină iarna soarele pe loc măcar câteva ceasuri, așa încât frigmanii să aibă noaptea mai lungă și să sufere din cauza asta pagube materiale. Se mai observă că, oricâte sforțări conjugale făceau cei nouă frigmani, nu puteau avea mai mult de un copil fiecare, și încă fată. Se bănuia că apa fusese infectată cu substanțe sterilizatoare.
Împăratul frigmanilor suportă cu mare răbdare aceste provocațiuni, dar în cele din urmă, durându-l soarta conaționalilor săi, decise să pună capăt obrăzniciei bovenilor. Prilejul se ivi curând. O vacă bovenă izbi cu coada o frigmană, un copil râse cu insolență, soțul frigmanei vru să pedepsească coada vacii trăgând-o, iar vaca izbi cu copita pe frigman. În loc să dea dovezi de umanitate și să apere pe frigman, bovenii ziseră în râs: „Ai găsit ce-ai căutat”. Cei nouă frigmani cerură omorârea vacii, bovenii se împotriviră și, în sfârșit, vexațiile veniră cu duiumul. Ciorile făceau cra-cra la bieții frigmani, puricii îi pișcau, câinii îi lătrau, oile behăiau obraznic la ei.
Atunci cerură ajutorul Împăratului Frigmaniei, care cuprinse numaidecât teritoriile bovene în care locuiau cei nouă frigmani, luând și ceva în plus cu populație bovenă, ca garanție. Conflictul se socoti lichidat, și împăratul zise că de acum încolo speră că cele două țări să trăiască în cea mai calmă vecinătate, nu fără a atrage atenția bovenilor că el va proteja cu cea mai atentă paternitate pe frigmanul al zecelea, și acum unicul în Bovenia, care locuia în Grapa.
Tratatul suna așa: „Împăratul Frigmaniei nu va suferi să se clatine un fir de păr de pe capul unui frigman”. În scopul de a se controla să protejeze pe frigman. Însă cum frigmanul avea coama foarte abundentă și nu purta pălărie pe cap, a doua zi chiar după intrarea în vigoare a tratatului, vântul boven suflă în capul lui. Părul frigmanului fiind clătinat, frigmanii ocupară numaidecât toată Bovenia. Dar toate acestea s-au petrecut foarte demult, într-o vreme în care omenirea nu era încă civilizată.
«Jurnalul literar», I, nr. 13, 26 martie 1939
