Americanii au mai prăduit niște aur din Siria… Da, prăduit. Nu se poate spune mai bine altfel. L-au jmenuit jmecherește. Pentru că sunt cei mai tari din cartier, d-aia!, și pentru că asta e lumea în care trăim. Bineînțeles că știrea asta nu o veți auzi de la televizor și nu o veți citi prin ziare, dar Siria acuză SUA că au jmenozat câteva zeci de tone de aur. Cum așa?! „Etalonul civilizației democratice să facă una ca asta?!”, se vor oftica metodic intelectualii, ridicând grav din sprâncene. „Nu se poate!”. Ba da, sigur au fost încălcate niște principii universale, pentru că guvernul legitim al Siriei explică foarte articulat că aurul a dispărut, în sensul că nu mai este. Au trecut americanii și aurul fuse și se duse.

Istoria, universală și ea, nu va consemna nicăieri, pentru că e scrisă întotdeauna de cine trebuie, dar cât timp ISIS a operat în mod ilegal pe teritoriul Siriei, sub comanda directă a lui Allah și oblăduirea americană, a extras petrol în draci, pe care l-a vândut la negru în Israel și Turcia. Traficul pe care l-au făcut românașii la granița cu Iugoslavia în anii 1990 pe timpul războiului din această țară a semănat cu o joacă nevinovată în parc prin comparație. Până și sateliții lui Putin s-au scurtcircuitat și au ieșit alandala de pe orbită. Și atunci Rusia a acuzat direct Turcia de acest furt. Poate vă amintiți supărarea dintre Recep și Vladimir. Nu și-au mai vorbit o vreme. Se întâmpla la sfârșitul lui 2015, când ministrul rus al Apărării a ieșit public cu imagini din satelit irefutabile care demonstrau jaful: se ajunsese până la 200.000 de barili de petrol transportate în cel puțin 1.700 de camioane. Rușii au început să dea cu bomba de nervi. ISIS a convertit veniturile astfel realizate în arme și aur. „…Allah at bar!”. ISIS a cam dispărut apoi din istorie, cât Allah a clipit sau… era la bar, pe limba americanilor. Pe limba americanilor a dispărut ISIS… dar și aurul.

Ei, parcă merită să-ți pui o întrebare, nu? Așa a considerat și guvernul sirian, ba a fost destul de motivat ca să vină și cu răspunsul: americanii au ridicat ilegal câteva zeci de tone de aur de la ISIS, care tot nu mai aveau ce să facă cu ele, de vreme ce erau cam morți.

Povestea asta o putem spune așa, încălecând pe-o șa, doar pentru că americanii nu au câștigat războiul din Siria. Adică băieții lor nu l-au câștigat, „băieții buni”, pentru că altfel…

Băieții din banda „USA Army” și aurul irakian, și muzeul

Altfel, narațiunea de mai sus are o repetiție, în Irak, unde totul a mers ca uns până când niște băieți mai dintr-o bucată și cam analfabeți din gașca „USA Army” și-au făcut niște fotografii pe niște grămezi de aur pentru niște gagice de-a lor de acasă, ca să le …miște. Fotografiile au ajuns publice și media corporatistă a fost nevoită să se indigneze pe termen scurt… după bugetul alocat pentru investigații și anchete.

Însă doar un jurnalist cubanez a putut să scrie adevărul: jefuirea muzeului din Bagdad a fost cea mai mare din istorie. Irakienii au mai recuperat doar vreo 6.000 de piese din totalul de peste 15.000 până la redeschiderea din 2009. Cele mai multe piese… No, chiar, ghiciți unde au ajuns? Au ajuns în „democrație” înaintea irakienilor: în Los Angeles și New York. Băi, oameni buni, întreb așa: voi înțelegeți în ce lume trăim? Aveți „comprehensiunea”?, cum ar spune intelectualii. Mongolii lui Gingus Han sau tătarii despre care am auzit dă pă vremea lui Fănică cel Mare la sfat făceau aceeași treabă, dar într-un mod total dezorganizat, nu aveau mijloace, nu aveau tehnica. Ăștia cu „civilizația democratică” au ras tot! „Leii înaripați din granit” au rămas pe loc, pentru că aveau 25 de tone fiecare. Iarăși, ar fi dezechilibrat sateliții rușilor. Tot jaful ăsta despre care vorbim aicea este oficial, e recunoscut. Nu e cunoscut de domniile voastre doar pentru că media internațională corporatistă a decis să vă „menajeze”, să nu vă vină idei negative și să continuați să gândiți pozitiv. Mai bine urmăriți o dezbatere despre principiile care călăuzesc sistemele democratice… E atât de oficial încât Iordania a înapoiat Irakului 2.466 de piese, SUA 1.046, iar Siria 701 de piese, pe lângă alte state, precum Italia sau Suedia. Acestea inundaseră piața neagră din mâinile cavalerilor drepturilor și libertăților oamenilor. Grosul însă, partea leului, aurul și tezaurul, unde o fi ajuns? Ia ghiciți! Vă zic tot io: la șăfii ăi mai mari ai bandei intitulate „USA Army”, la șăfii cartelului, care finanțează investițiile, adică încăierările astea mai mari numite „războaie”!

Ucraina, curva proastă a cartierului

Și acum ajungem pe drumul aurului prăduit la vecina noastră din deal, din sus, pentru care sovieticii ne-au mutat gardul în Bucovina. Ucraina. Dacă astealalte două țărișoare, Siria și Irak, au fost maltrate de soți, tradiționalii stăpâni ai casei, președinții lor, astfel încât a fost nevoită să intervină autoproclamata și universala Protecție a Copilului, SUA, în apărarea infanților, poporul, asta din urmă, Ucraina, e doar o curvă proastă a cartierului.

Și când te gândești că în anii 1990 era fata mare a lumii, tânără și frumoasă, și cu o zestre impresionantă pentru oricine ar fi luat-o în vreo alianță matrimonială… Tânăra mironosiță avea ce să ofere, avea di tăti: resurse naturale și terenuri fertile, dar, cel mai mult dintre toate, putea să scoată din șură un tun de cel mai mare calibru, cu un focos nuclear, lăsat de măsa mare Uniunea Sovietică în pripă, de când și-a luat câmpii la Moscova, în urma destrămării marii famelii socialiste.

La început, tânăra domniță a fost prostită să cedeze tunul din șură cu focoase, pentru că cei doi gentlemeni ai lumii, SUA și Rusia, în vor asigura protecția. Iară ea, naivă și îndrăgostită până peste cap de noua-i libertate, a cedat aproape instantaneu. Acum, tânăra neprihănită, cu oarece traume din copilărie, de pe vremea tătucului Stalin, care a maltratat-o și înfometat-o, a ajuns curva cartierului, iar în practica moravurilor ușoare întrece chiar și România recentă. Ceea ce nu e deloc ușor! A ajuns să fie traficată la drumul mare de niște gangsteri locali, proxeneți de calibru, iar ea și-a pierdut mințile, pentru bani și fericire, precum o duduie de la țară agățată golănește să facă chat în Occident și apoi obligată să se prostitueze. De fapt, precum miile și miile de femei ucrainence care practică această meserie larg apreciată în „Vestul civilizat”… Și a făcut totul din dragoste… de democrație și capitalism. Ca și a noastră Românie!

Și așa și-a pierdut și aproape întreaga zestre. În doar trei decenii. Iar acum, ceea ce iarăși nu știți și nu o să aflați de la televizor sau de la intelectuali, copilașii de pripas de acasă, boborul, au aflat de la ruși că din cele 45 de tone de aur pe care le avea când a plecat spre „clubul european”, al dixtracției, antrenului și bunei dispoziții, și a lăsat ușa deschisă nu mai are nimic. Ce se știe e că vreo 10 tone i le-a dat lu’ tătucu’ Putin în schimbul unei imense datorii la gaz, ca să dea drumul din nou la robinet. Asta la sfatul americanilor. Ce nu se mai știa, dar s-a aflat de curând e ce s-a întâmplat cu restul de 35 de tone. Chiar cei de la Bănca Centrală au trebuit să recunoască că aurul a ajuns la Fort Knox, la amerecani.

De abia atunci golanii isteți, gangsterii care conduc țara, au trebuit să vină cu explecația dășteaptă, intelectuală. De obicei e invers: la început copiilor, poporului, li se dă explecația dășteaptă, intelectuală, și abia apoi urmează golănia. De aici caracterul excepțional a ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. Proxeneții, golanii isteți, gangsterii, numiți de intelectuali convențional „lideri politici”, ca și la noi, în prezent le explicitează modulul copilașilor din popor: acesta a fost prețul apărării țării în fața rușilor! Bine, mă, da’ ce ați apărat, că ați pierdut și Crimeea, și estul țării, iar economic sunteți în rahatul cel mai profund?! Nu înțelegeți! Drepturile și libertățile cetățenești. Adică dreptul și libertatea de a fi traficați în continuare de gangsteri…

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte niște nume…

Acestea sunt doar trei exemple în care jafurile, fiind armate, zgomotoase, au și atras atenția și au și ieșit la lumină, restul prăduielii universale pe care o practică gangsterii internaționali este prea bine pusă la punct. Atât de bine elaborată încât nu poate fi descrisă în cuvinte decât de către aceeași intelectuali rafinați. Altfel, în limbajul nostru, al celor mai puțin dăștepți dă proști, s-ar numi „cămătărie”, sau „taxe de protecție”, sau „șantaj”, sau „excrocherie”, sau „parandărături”. Dar pentru media și intelectuali se numesc generic „democrație” și „capitalism”.

Dar eu vă întreb așa: De ce să înțelegi altfel „relațiile internaționale”, cum vi le descriu intelectualii sau media, complex și alambicat, când așa le înțelegi cel mai bine?! Și, în plus, le poate înțelege oricine și, cel mai mare plus: nu poate greși! Iar intelectualii și media?! Ei există ca să inventeze realități alternative, în care mai și trăiesc. În realitatea cea faptică, lumea e condusă de niște gangsteri care conduc și dirijează găști de cartier și care își dispută teritorii și surse de profit, pentru ei și familiile lor lărgite. Oare cum poți să recunoști cel mai bine un gangster? Un psiholog ar spune că un indiciu necesar și suficient ar fi femeia de lângă el, tradus prin modul în care își arată masculinitatea. Ce soții au alde Trump sau Putin?… Mmm. Te face să te întrebi, nu-i așa?

Data viitoare vorbim despre oamenii din Venezuela, cea de peste baltă, în jos, cu același limbaj, simpluț, dar adecvat, de cartier periferic, spre rural, suburban. Venezuela e în cartirul latin al lumii, un cartier pestriț, cu case dărăpănate, cu mahalaua, iar cetățenii de acolo au avut fericirea de nefericire de a se trezi că locuiesc pe zăcăminte de petrol și bucăți de aur. Pe care gansterii le vor, le vor rău de tot! Nu e atât de simplu? E cu „democrație” și „standarde democratice”, „drepturile omului”, „statul de drept” și celelalte daravele ale media… Mmm. Poate că totuși nu, pentru că vom mai vorbi și despre limbajul dublu… O să fie foarte frumos și destul de urât!