Conform unui sondaj IRES din 2016, ‘peste jumătate (52%) dintre respondenții întrebării ‘Cum credeţi că a fost PCR comparativ cu partidele actuale?’ au spus răspicat ‘mai bun’, în timp ce doar 18% dintre ei cred că a fost ‘mai rău’. Opt procente sunt de părere că sunt ‘la fel’, în timp ce 22% nu au nicio opinie în acest sens.
Deci, despre ce vorbim aici? Atâta timp cât pentru jumătate din popor libertatea câștigată în ’89 este trăită, în cel mai fericit caz, ca libertate de a-ți lua câmpii și a culege căpșuni la mii de km de casă, în timp ce oamenii frumoși iau caimacul dezvoltării capitaliste și îți explică cum sărăcia ta se datorează exclusiv lenei și lipsei de spirit antreprenorial, judecățile de acest tip vor fi definitorii pentru mentalitatea acelei jumătăți de popor nostalgice. Iar (PL)USR, în loc să propună soluții credibile pentru a trata problema la sursă, altfel decât printr-o nouă rundă de tăieri și privatizări, propune o lege care, în ipoteza absurdă în care chiar s-ar aplica, ar băga la pușcărie jumătate din cetățenii acestei țări. Nici Stalin, că tot veni vorba, nu avea ambiții represive atât de cuprinzătoare. Pe de altă parte, e cât se poate de sugestiv faptul că acea jumătate din popor e compusă exact din categoriile sociale împotriva cărora se îndreaptă deja discursurile pline de ură de clasă ale celor care acum vor să interzică (doar) discursul bazat pe ură (față) de clasa (lor).
Să vorbim puțin și despre (re)educarea adulților, care conform planului democratic de guvernare propus de PL(USR) va avea caracter obligatoriu. Dincolo de reflexele comic-autoritare ale pluseriștilor, mai semnificativ mi se pare faptul că aici ne confruntăm cu o problemă redată de faimoasa interogație a lui Marx: ‘cine îi va educa pe educatori?’.
Problema anticomunismului românesc nu este opoziția față de teoria marxistă (ce poate fi criticată, de preferință după ce a fost în prealabil citită și înțeleasă) și cu atât mai puțin opozitită față de practica politică a Partidului care a condus România în intervalul 1944-1989. Principala problemă a anticomunismului românesc constă în faptul că acesta este extrem de sărac din punct de vedere științific și intelectual. Ăștia vor să ducă (cu forța) poporul, de la mic la mare, la muzee și prelegeri anticomuniste, în condițiile în care în aproape treizeci de ani de postcomunism, blagosloviți cu numeroase institute de profil, comisii, rapoarte prezidențiale ș.a.m.d. nu au fost în stare să furnizeze niște cifre riguroase, chiar dacă inevitabil aproximative, care să ne lămurească cu privire la dimensiunea și natura represiunii din România comunistă: câți au fost uciși, câți au fost arestați, câți dintre ei pentru că erau legionari sau antonescieni, câți pentru că erau democrați mai mult sau mai puțin autentici și câți în ciuda faptului că erau apolitici sau deoarece erau disidenți din cadrul PCR.
Asta în timp ce ignoră datele mult mai precise referitoare la dezvoltarea economico-socială din comunism, care, firește, nu justifică represiunea comunistă, dar explică în bună măsură de ce cam jumătate din români regretă vechiul regim, în condițiile în care, cum am spus, pe de o parte înalții prelați ai anticomunismului științific nici măcar nu sunt în stare să numere morții, iar pe de altă parte, beneficiarii dezvoltării socialiste au trecut printr-o tranziție brutală către un capitalism care, deși în mod cert mai eficient decât vechiul sistem la capitolul productivitate, inovație și satisfacție a consumatorului, are pe de altă parte probleme serioase cu distribuția, mobilitatea socială și incluziunea atunci când vine vorba de accesul la bunuri comune și servicii sociale de bază: educație, sănătate, infrastructură.
Despre critica sofisticatei teoriii marxiste, care chiar nu se epuizează în practica leninistă și stalinistă – lucru pe care nu îl spun eu, ci critici ai marxismului care mai și știu despre ce vorbesc – nici nu mai pomenesc, că aici e sărăcie intelectuală mare, atât de mare încât deseori frizează oligofrenia.
Încă ceva. Evident, am putea spune că proiectul celor de la USR reprezintă doar o nouă frecție la un picior de lemn în țara formelor fără fond. În fond, avem deja o lege antifascistă care oricum nu se aplică: la mine în cartier, trec deseori pe lângă chioșcul cu publicații legionare și antisemite pe care respectivul negustor a continuat să le vândă liniștit și după ce a fost votată legea antilegionară.
Ceea ce nu-i de mirare, ținând cont că legea respectivă a fost adoptată de niște cațavenci și branzovenești din vechea clasă politică, cea care a deținut monopolul puterii până când revoluția tefelistă, declanșată în prima jumătate a decadei 2010-2020, a început să aducă ‘oameni noi’ în politică. Ținând cont de profilul psihologic al acestora din urmă – militanți fanatici cu viziune maniheist-mesianică -, în eventualitatea în care pun mâna pe putere, mă tem că noua emanație legislativă a spiritului anticomunist se va aplica mult mai temeinic.
Firește, așa cum am spus, jumătate din popor nu vor putea să aresteze. Nici nu e nevoie: doar le vor tăia pensiile, salariile și ajutoarele sociale. Pe de altă parte, dacă ar avea puterea, s-ar putea ca ăștia să se apuce de făcut ordine în zona de societate civilă non-(pl)useristă cu mult mai multă diligență decât s-ar putea face vreodată atâta timp cât suntem conduși de niște oameni relativ normali, chiar dacă stupizi, oportuniști (de modă veche), limitați și meschini.
Mai mult, deși este adevărat (și trebuie spus) că, în cea mai mare parte, stângiștii autohtoni și colegii lor de internațională au fost în cel mai bun caz pasivi atunci când s-a atentat la libertatea altora, nu de puține ori susținând în mod activ astfel de demersuri – și o spun cu nuanțele de rigoare ce din nefericire au cam lipsit din intervențiile (sau nonintervențiile) lor publice – pe de altă parte, dacă stau să mă uit la fețele și discursurile ăstora din USR, îmi dau seama că în condițiile în care ei, nu guvernanții de până acum, se vor ocupa de implementarea cenzurii, nici scenariul în care și alți nonpluseriști vor ajunge să spună ‘mai întâi au venit după comuniști…’ nu este întru totul exclus.
Ai pornit bine articolul, dar inevitabil ,ca mulți alții, a trebuit să mulțumești pe cineva și ai introdus un fals măgulitor puternicilor zilei. În speță e vorba despre acea productivitate și mulțumire a consumatorului. Află domnule Racu, că totalitatea bunurilor economice de utilitate universală din București de la ora actuală era acoperită la vremea aceea ,comparînd-o cu nevoile timpului în ambele cazuri, doar de ”Predoleanu”. Industria duduia’ și agricultura privată și de stat la fel . Diversitatea produselor, calitatea lor și cantitatea, nici nu suferă comparație cu cea de azi, care sînt aproape zero. Îmi pare rău, vroiam să distribuiesc textul, dar nu pot. Mare păcat.
Regimul de dinainte de 89 era socialist cu puternice accente nationaliste si a fost eliminat, din toate tarile aflate sub influenta URSS, tocmai pentru aceste accente si pentru a impiedica aparitia statelor national socialiste. Totul s-a redus la lupta dintre globalisti si nationalisti, iar aceasta lupta e in plina desfasurare.
Mentalitatea comunista nu a fost impusa,adica patriotismul,democratia asta este impusa,atunci eram liberi in tara noastra in toate aspectele-sufereau ce-i ce actionau impotriva integritatii romanesti,acum sufera toti romanii,integritatea fiind deja o amintire,numai dati vina pe sistemul comunist,pt impotenta patriotica de care ati dat dovada,doctorantii lui peste!Ati vrut sa aratati lumii cat de destepti sunteti si ati cazut in genunchi lingandu-le pantofii,analfabetii comunistii au stiut sa-si apere tara,fara a inclina capul!Voi jegurilor vreti scoaterea in afara legii a legilor patriotice,pt ca asta a sustinut comunismul romanesc!Globalismul impune destramarea traditiilor,a familiilor…asta vreti?Sa va voteze antiromanii si cainii,adica sasistii si ciolistii!
incepe bine dand de pămînt cu USR dar greșește să creadă că ăia sunt anticomuniști. Sunt noua stângă aia identitară sexo marxistă.
Și nu merge să-l curețo pe criminalul de Marx că Marx săracu n-are vină că au aplica ăia rău doctrina. Marx e un terorist ordinar, el scrie deja in Manifestul comunist să confiscăm averile opozanților, să nu poată parintii lăsa averea copiilor și să ia statul totul. O porcărie pe care Lenin a făcut-o.