Ecaterina (Titi) Gâţă, martirizată în 9 aprilie 1949 de bolșevici, după ce a scuipat-o pe Ana Pauker

În pregătirea globală a noilor experimente ale stângii marxiste de ștergere a identității naționale și construire a Omului nou, la doar câțiva ani după căderea regimului comunist, românilor a început să le fie sustrasă cunoșterea a ceea ce a însemnat comunismul timpuriu în România și să fie întreținuți în ignoranță în legătură cu mijloacele și practice stângii internaționaliste în istorie. «Memorialul durerii» a sfârșit …tragic, iar în prezent, la drept vorbind, pe când abundă documentarele despre crimele regimurilor de „extremă dreapta”, în întreaga media românească, televiziune, documentare sau film, nu mai întâlnești nimic despre Gulagul sovietic sau instaurarea comunismului internaționalist în țara noastră.

Românii însă au rămas avizi de informații despre această perioadă tulbure și tristă. O dovedește succesul de care s-a bucurat cartea «Sfinții Închisorilor. 28 de biografii exemplare», scrisă de Cezarina Condurache, Costel Condurache și Ionuț Băiaș, carte care a făcut furori, fiind citită cu aviditate și apreciată larg chiar înainte de a fi văzut lumina tiparului. Este o situație paradoxală, dar cât se poate de reală. Conținutul cărții a circulat pe internet, fiecare capitol fiind, inițial, un articol publicat pe Hotnews, între anii 2007și 2008. Ulterior, aceste biografii condensate au fost preluate de sute de site-uri.

Elocvent este succesul de care s-a bucurat în mediul virtual articolul despre Ecaterina (Titi) Gâță, care a avut nu mai puțin de 300.000 de cititori doar pe Hotnews. La acea vreme Hotnews a fost primul site de știri care a publicat articole având ca tematică Sfinții Închisorilor și eroii români anticomuniști.

Ecaterina (Titi) Gâţă, şefa Cetăţuilor (organizația de fete și femei a Mișcării Legionare), a fost anchetată personal de kominternista Ana Pauker. Ea încheie însă scurt interogatoriul atunci când o scuipă pe Pauker, care i-a cerut tinerei să trădeze, adică să accepte colaborarea cu comuniştii. Drept răspuns, Titi Gâţă a scuipat-o pe reprezentanta ocupantului sovietic.

În 8 zile au omorat-o. Maiorul Vasile Bulz a legat-o, a bătut-o bestial, i-a mutilat sânii cu cleștele, a violat-o, apoi i-a băgat un fier în vagin și, într-un final, a omorât-o prin sufocare.

Tânăra fecioară, trăia o existență ascetică, presupunând absinență și austeritate liber consimțităcare. Se pregătea astfel să intre în monahism cu binecuvântarea Părintelui Arsenie Boca. Dar a fost omorâtă la închisoarea Malmaison.

Mărturie a Aspaziei Oţel Petrescu: „Lui Titi Gâţă i-a fost înscenată o sinucidere. Mama sa a fost chemată să-i recunoască cadavrul, ca să i-l poată da s-o înmormânteze. N-a avut putere să meargă şi l-a trimis pe feciorul ei. Când a intrat şi a descoperit-o, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la gât. Nu era urmă de spânzurătoare, era urmă de degete, cum a fost sugrumată. S-a speriat atât de tare, încât a fugit. A venit la maică-sa, plângând în hohote, şi i-a spus: ‘Mamă, nu s-a spânzurat, a fost omorâtă! Nu este o pierdută în faţa Domnului, ci este o martiră!’”

Ecaterina Titi Gata s-a născut Sibiu, în jurul anului 1924. Avea un corp cu ținută atletică, o ținută dreaptă, părul blond, față ovală, ochi mari și verzi. Îi plăcea să îmbrace o bluză albă cu model național pe piept.

Urmează clasele primare și secundare la Sibiu, apoi se mută în București împreună cu mama sa și cu fratele.
La București a început să frecventeze cu regularitate, din 1937, Cooperativa Legionară din strada Gutenberg. În halatul ei de gospodărie de la școală lucra la bufetul restaurantului legionar, sub directa ascultare a Corneliei Novac din Batalionul Comercial, la prepararea prăjiturilor.
În același timp intră în cetățuia «Ecaterina Teodoroiu» condusă de însăși șefa pe țară a Cetățuilor, Nicoleta Nicolescu.

Prigoana carlistă. Mănăstirile transformate în închisori

În anul 1938 Carol II-lea instaurează dictatura regală, și pornește o adevărată vânătoare de legionari, întemnițând și asasinând zeci de lideri ai mișcării, dar și alți opozanți ai regimului.
În acest context se deschid o serie de lagăre în cadrul unor mănăstiri: Tismana, Dragomirna, Suzana, Sadaclia, fie în foste unități militare sau instituții ale statului – Vaslui, Miercurea Ciuc.
Un rol important l-a avut Patriarhul Miron Cristea, la acea dată și Prim-ministru, care desființează astfel viețuirea respectivelor mănăstiri și oprește totodată activitatea liturgică. Astfel, ”părintele” BOR (același care înainte de 1918 spunea că va crăpa capul cu cârja episcopală primului soldat regățean care va trece Carpații pentru eliberarea Ardealului) le-a luat-o cu mult înainte comuniștilor și lui Nicolae Ceaușescu în desființarea de mănăstiri și prigonirea călugărilor.
Ecaterina Gâță este arestată în decembrie 1938 și ajunge în lagărul de femei de la Sadaclia, din Basarabia, împreună cu alte femei, printre care și prințesa Ioana Cantacuzino. Lagărul era amenajat în incinta Schitului Sadaclia; locul călugărilor fiind luat așadar de deținuți.

Întregul ansamblu era înconjurat de sârmă ghimpată, paza era strictă, hrana era aproape inexistentă (ciorbă de sfeclă furajeră), iar somnul era întrerupt constant de consemne sonore pe care santinelele le schimbau din cinci în cinci minute. Deținutele nu aveau voie să intre în Biserica schitului.
La Sadaclia se aflau întemnițate numai fete, asupra cărora regimul carlist făcea presiuni constante pentru obținerea desolidarizării de Mișcare și intrarea în organizațiile recent create de Carol al II-lea. Fetele îi respingeau însă pe anchetatori cu hotărâre: „Nicio declarație, niciun compromis”. Au fost eliberate abia în primăvara anului 1940.

Trece clandestin granița de mai multe ori. Călăuza încearcă să o violeze

O dată cu instaurarea Statului Național Legionar, revine la București; se înscrie la facultate și a început organizarea cetățuilor, din a căror conducere făcea parte. După lovitura de stat a generalului Antonescu urmează o nouă prigoană.
A trecut granița clandestin de 2 ori mergând la camarazii aflați în exil, dar a treia tentativă avea să însemne și arestarea.
Atacată chiar de călăuza pe care o plătise să o treacă granița și care a încercat să o violeze, Titi s-a apărat luptându-se cu călăuza până când acesta a scos un cuțit și a tăiat-o la braț. Țipătul ei a alertat paza de frontieră și atât ea, cât și agresorul au ajuns în arestul poliției.

Salvatoarea cărților de la Biblioteca Central Universitară

Ecaterina Gâță era pasionată de istorie, motiv pentru care mergea zilnic la Biblioteca Central Universitară, unde se adâncea ore întregi în studiu.
În 1944, în bombardamentele germane din 24-27 august, Biblioteca a suferit grave avarii, iar incendiul a desăvârșit distrugerile. În acel moment, Titi a organizat acțiunea de salvare a cărților din Biblioteca Universității care era în flăcări.

Părintele Arsenie Boca îi dă binecuvantarea pentru a intra în mănăstire

Sfătuitorul și duhovnicul Ecaterinei era Părintele Arsenie Boca, care în acea perioadă se afla la Sâmbăta de Sus în mănăstirea Brancoveanu.
Titi mergea foarte des la el consultându-l asupra deciziilor pe care le lua în coordonarea activităților sale. Deși avea mulți pretendenți pentru căsătorie, Titi îi refuza pentru că alesese încă din copilărie o altă cale: monahismul, pentru care își păstrase sufletul și trupul neîntinate. Părintele Arsenie îi dăduse binecuvântare pentru intrarea în monahism de îndată ce lucrurile aveau să se limpezească.

Framânta lutul pentru facerea chiliilor de la Vladimirești

În ciuda opresiunii comuniste, Titi reușește să organizeze cu fetele ei la mănăstirea Vladimirești o tabără de muncă pentru ridicarea chiliilor mănăstirii. În Mănăstirea Vladimirești se afla Marieta Iordache – Maica Mihaela, cea care îi predase în 1942 Ecaterinei conducerea Cetățuilor.
Titi a făcut parte din toate trei seriile muncind fără întrerupere, zi după zi. Fetele făceau cărămizi frământând lutul cu picioarele, Titi începea prima lucrul și termina ultima. Se purta cu fetele cu o deosebită înțelegere. Cum i se părea că una a obosit sau nu se simțea bine, venea imediat acolo. Pe cea obosită o scotea o oră, două de la lucru, iar pentru cea care i se părea bolnavă chema o doctoriță, o îngrijea și o veghea personal.
De dimineață fetele frământau lutul apoi îl turnau în forme și îl răsturnau să se usuce. În timpul slujbei de dimineață, continuau munca, spunând în gând rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” Se făcea o pauză la masa de prânz când vorbeau, glumeau, se odihneau puțin și munca reîncepea cu frământatul lutului și turnarea cărămizilor până la masa de seară.
După masă, se adunau toate la un loc. Urmau apoi povestirile și sfaturile date de maica Mihaela și de Titi. Așa se desfășurau serile până după miezul nopții.

Aresarea din 1948

În anul 1948 se pregătea să treacă iarăși granița spre a merge în exil. De data asta a fost arestată de agenți din sala de lectură a Bibliotecii Academiei. Avea în poșetă pașaportul și toate cele necesare plecării, dar nu și-a luat poșeta din sala de lectură când a plecat.
Un biet student, crezând că a uitat-o, a fugit după ea și i-a dat-o. Astfel, dovada a căzut în mâna Siguranței.

O scuipă pe Ana Pauker. Este omorâtă printr-o cruzime de neimaginat

Titi a fost dusă la închisoarea Malmaison de pe Calea Plevnei. Fiind vorba de comandanta Cetățuilor, în anchetă s-a implicat direct Ana Pauker, care a încercat să o facă pe Titi să-și trădeze cauza, promițându-i libertatea. Ecaterina Gâță a încheiat discuția cu Pauker scuipând-o.
Cu acest gest și-a grăbit sfârșitul. În 8 zile au omorât-o. Ingrata sarcină a fost dusă la sfârșit de către Vasile Bulz. După ce maiorul Bulz a legat-o, a bătut-o bestial, i-a mutilat sânii cu cleștele, a violat-o, apoi i-a băgat un fier în vagin și, într-un final, a omorât-o. Pe 9 Aprilie 1949 a fost chemat fratele ei (venit de pe front), dus într-o celulă unde se afla spânzurată Titi cu propriul ei cordon.
Fratele a văzut în jurul gâtului urme de degete. Șocul asupra lui a fost atât de puternic, încât a luat-o la fugă și nu s-a mai știut nimic de el. Mama Ecaterinei a căutat-o zile în șir fără succes. Într-un final a aflat adevărul și a încercat să-i găsească trupul, mormântul. A fost inutil: Ecaterina (Titi) Gâță a fost aruncată probabil într-o groapă comună, fie a sfârșit la crematoriu.