În cadrul unei conferințe pe care a susținut-o la sfârșitul anului trecut, în sala Auditorium Maximum a Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, le-a vorbit celor prezenți, în special tineri, despre conceptul european și idealurile naționale, idealul globalizării.
„Eu cred că în mințile tinerilor de astăzi există o idee națională speriată și plăpândă, pentru că unii confundă ideea națională cu naționalismul și confundă naționalismul cu șovinismul și confundă naționalismul cu xenofobia. Ori asta este o imensă greșeală. Toate popoarele au dreptul să trăiască sub soare. Că nu pot trăi perfect și că între vecini sunt probleme și au fost mereu asta este altă poveste. Dar ideea națională ne-ar putea ajuta, dacă e corectă, curată și frumoasă, să construim Europa”.
Întrebat dacă românii de azi mai au un ideal național, Ioan-Aurel Pop a răspuns că el, personal, nu vede o altă alternativă: „Care ar fi alternativa? Vă rog să îmi demonstrați că idealul internațional al globalizării funcționează. Arătați-mi că englezii s-au răzgândit și renunță la Brexit, spuneți-mi că s-a desființat Partidul Naționalist din Olanda care nu a vrut să voteze Constituția Europeană, arătați-mi că partidul lui Le Pen din Franța nu mai există, că Polonia și Ungaria s-au răzgândit și că nu mai promovează anumite tipuri de legi care le îndepărtează de UE. Și dacă îmi veți demonstra că Uniunea Europeană e o realitate palpabilă pe care o putem vedea în timpul vieții, atunci i-aș putea înțelege pe acei tineri care înlocuiesc idealul național cu idealul internațional, ca să nu zic internaționalist”.
Președintele Academiei Române crede că statele naționale, cu suveranități limitate, cum sunt ele, cum sunt în prezent, cu democrații variabile, sunt o soluție bună și funcțională, iar perspectiva imediată și directă de înlocuire a lor cu o federație în care toți să se simtă egali este destul de puțin conturată. El a afirmat că cei care susțin că națiunile ar trebui desființate pentru că în numele lor și pentru ele s-au purtat altădată războaie fac o greșeală de logică: „Războiul din Troia s-a purtat în numele dragostei dintre Elena din Troia și Paris. A cerut cineva desființarea iubirii pentru că în numele iubirii s-au purtat războaie? Dar câte războaie s-au purtat în numele libertății, câte războaie s-au purtat în numele credinței, câte războaie s-au purtat în numele familiei, Războiul celor două Roze, familia de York se dușmănea cu familia de Lancaster. Câte războaie s-au purtat în numele democrației. Stalin, când omora oameni, îi omora în numele democrației. Deci, dacă vrem să fie bine, nu înseamnă că trebuie să distrugem familia, credința, biserica, democrația, iubirea. Pentru că conflictele pot porni din orice. Noi trebuie să veghem la împlinirea păcii și ea se face în acest moment în principal prin națiuni, care după cum vedeți fiecare își apără propriile interese”.
