Candidații „deșărtăciunilor”

Dan Barna, președintele USR, vine la Vaslui, unde susține o conferință de presă și vorbește despre românii plecați din cauza lipsei de încredere în România și revenirea lor odată cu marea „energie” economică pe care o va infuza USR. În rest, fonduri europene și salvare europeană pentru România! Peste câteva ceasuri, poate fi văzut la Realitatea TV, unde spune exact aceleași lucruri, cu exact aceleași cuvinte. Ba chiar povestește despre exact aceleași întâlniri cu români din afară și exact discuțiile și răspunsurile sale. Pentru un vasluian care a urmărit conferința deja vu-ul tinde către absolut.

Eugen Tomac ajunge spre seară la Vaslui după ce după-amiază avusese o conferință de presă la Suceava. Pentru că trebuia să fiu prezent la conferința de la PMP, dar pe seară aveam alte lucruri mai bune de făcut, îmi scriu articolul după ceea ce a spus Tomac la Suceava, spicuind din presa de acolo. La sfârșitul conferinței de la Vaslui, totul e OK. Articolul e perfect, Tomac nu a ieșit nici cu o „rimă” din „versurile” recitate la Suceava. Fonduri europene și salvare europeană pentru România!

Președintele PNL-ului ajunge la Vaslui, după ce după-amiază făcuse o vizită și susținuse o conferință la Bacău. Inutil să mai spun că are la întâlnirea cu presa exact aceeași narațiune precum cea de la Bacău. Dar nu iese din „lecție” nici măcar cu un cuvințel!… Fonduri europene și salvare europeană pentru România!

Și așa îți dai seama că politicienii ăștia sunt asemănători, în modul cel mai practic, cu niște studenți care au învățat pe de rost niște cursuri. „Fonduri europene și salvare europeană”, e numele disciplinei de studiu. Au făcut asta înainte de campania electorală, iar apoi au umblat prin țară și au dat examene orale. Asta e tot. Sunt niște învățăcei tocilari care repetă ce au memorat pentru a obține note cât mai bune din partea electoratului, metamorfozat în profesor examinator. Despre asta e vorba într-o campanie electorală românească, în general.

Cei care au trecut prin facultăți și au dat examene știu prea bine. Tocilarii învață, acumulează mecanic înainte de examen, uneori pe ultima sută de metri, iar la examen „deșartă” și se eliberează. Dacă nu peste câteva ore, în mod sigur peste câteva zile nu mai știu absolut nimic din ce au memorat forțat. În cazul cel mai bun, mai au vagi noțiuni și repere, dacă mintea lor mai reușește să se întorcă la pagina respectivă, la buchia cursurilor sau cărții, dacă îi mai slujește memoria fotografică sau mai pot recupera ceva din rândurile buchisite care li se înșiraseră în fața ochilor. Și e firesc, pentru că mintea lor resimte acum ultimele acumulări, încărcări forțate, ca pe un balast inutil. Ei sunt cei nesiguri de ce au învățat și deprins, care nu se vor retrage niciodată din litera cursurilor și cărților, pentru că ieșind dintre șirurile de slove vor fi iremedibil pierduți. Despre atașamentul afectiv sau asimilarea intimă a ceea ce au învățat nici nu e cazul să vorbim.

Ceilalți, cei care au vreo aplecare spre disciplina respectivă, o plăcere pentru lecturile din domeniu, sau cei care în general își exploatează mintea, și nu strict memoria, capacitatea de reținere, curioșii și exploratorii, nu vor putea rezista tentației de a citi suplimentar față de cursurile și cărțile recomandate, și, la fel de bine, în timpul examenelor vor face conexiuni și paralele, se vor exprima liber și dezinhibat, iar mintea lor va găsi plăcere și bucurie în a explora alte dimensiuni decât cele prestabilite. Vor resimți aceeași plăcere și bucurie și peste ani.

Culmea învățământului și mentalității dascălilor români și nu numai este că îi favorizează pe cei dintâi, în vreme ce îi persecută și reprimă pe ceilalți, care au comis „păcatul” de a ieși din locul comun. Iar politica românească și mintea românului, asemenea!

În politică, românii „examinatori” vor să audă ce „se spune în carte”, iar dacă nu sunt mințiți „cum trebuie” se dezorientează. Doamne ferește să-i pui să gândească dincolo de limitele lui „N-am! Dă-mi!”… Asta s-a întâmplat pe 26 mai 2019. La examenul electoral au fost punctați cu note mari tocilarii Europei, lipsiți de imaginație și perspectivă, care au repetat frazeologia goală a salvării prin Europa și bani europeni, predată fără discernământ de 30 de ani. Pentru că așa spune cursul pe care l-au tocit… În timpurile acestea, România și-a pierdut resursele pentru a fi o țară și a-și făuri un destin propriu. Dar cursurile nu s-au modificat cu nicio buchie: investitori străini și salvarea prin fonduri europene. Investitorii străini își exportă profiturile precum dintr-o veritabilă colonie, iar fondurile europene sunt direcționate acolo unde investițiile converg strict cu interesele europene. De aceea, nu o să vedeți autostradă în Moldova decât atunci când legăturile dintre Ungaria și Bulgaria se vor face prin această regiune (sic!) sau Republica Moldova, cu podgoriile sale și celelalte bogății, va ajunge, la rându-i, o colonie europeană care își exportă pe nimic resursele. Iar aceste resurse, transformate în aur, vor trebui să ajungă la timp în seifurile marilor corporatiști și bancheri.

Dar școlăreii români au rămas muți și surzi față de ce se întâmplă cu adevărat în Europa, unde bătălia pentru recuperarea suveranității și identității naționale este astăzi determinantă, tocilarii cu ochelari de cal, mulți școliți la academiile sorosite oengiste, elevi disciplinați, trepăduși și locotenenți ai tentaculelor suprabirocrației europene au rămas indiferenți față de acest curent care bântuie Europa precum o stafie.

În Italia, în Franța alegerile au fost câștigate de patrioți, anti-globaliști. În Germania sau Suedia, în Austria sau Polonia, ca să nu mai vorbim despre Ungaria și-au crescut mult performanțele electorale. Acesta este cel mai important fenomen al acestor alegeri europene, despre care nu vorbește aproape nimeni în România și care s-au integrat perfect în disjuncția și dihotomia proclamată de Marine Le Pen: de acum nu mai este vorba despre dreapta versus stânga (dacă a fost vreodată cu adevărat), ci despre patrioți versus globaliști.

E vorba despre cei care aderă fără discernământ, de dragul buzunarelor, pântecelor și altor „hedonisme”, îmbrățișate chiar ideologic, la o UE centralizată și uniformă, cu o supraelită, o suprastructură așezată în înălțimi, deasupra unei mase amorfe de forță de muncă, de producători-consumatori, sclavi mulțumiți, individualiști și lipsiți tocmai de identitate, formată din migranți și orișice „citoyen” apt de muncă, relocat, fără rădăcini, fără tradiții, roboți mulțumiți ai consumismului. Această suprastructură nu răspunde cu adevărat în fața nimănui și dictează în realitate pentru toți. Restul, de pe palierele de mai jos… sunt fericiți să „facă politică”.

Aceasta e realitatea Europei de astăzi, și, în ciuda optimismului afișat de mulți dintre cei interesați, care se entuziasmează public pentru faptul că românii s-ar fi așezat pe 26 mai 2019 în rândul europenilor, crudul adevăr este că românii sunt mai defazați ca oricând, în urma istoriei, pe care se pare că, compleșiți de războiul intern româno-român, nici nu o mai pot înțelege. Și este vital să o înțeleagă, pentru că aceștia sunt anii în care se decide dacă vor mai putea vorbi despre „țara mea” sau nu vor mai avea despre ce să vorbească.

În vremea în care senilul președinte al Comisiei Europene a ajuns să vorbească despre „patrioți tâmpiți”, românii trimit în PE lachei ai Uniunii cărora le plouă în gât… Și asta e tot ce contează! Adică să le ploaie în gât, cu fonduri europene, care să le umple grumazul… Europa, în schimb, se trezește din visul globalist, se freacă la ochi, se uită în jur și își revine în simțire.

Iar, apropo de românii plecați în Europa cu care dialoga „europenistul” Barna, discutam dăunăzi cu o româncă care a trăit în Olanda, „fericită” acum că a „scăpat” din Europa, ajungând să lucreze în Curacao. Am întrebat-o cum de spune că a „scăpat”. Răspunsul a venit prompt și scurt: „musulmanii…”. Detaliu semnificativ: da, era femeie, dar era și blondă… Aici s-a ajuns în Uniunea pe care vor să ne-o construiască acești domni școliți, elita europeană a deșteptăciunilor de tocilari îmbâcsiți care își „deșartă” cunoștințele din cărți și studii, fără nicio legătură cu realitățile cotidiene.