„Căci zadarnic încercăm a îmbunătăţi lumea, dacă, mai întâi ori concomitent, nu dăm toată atenţia îmbunătăţirii noastre lăuntrice, sufletului, caracterului purtărilor noastre. Cu mincinoşi, cu şmecheri, cu oameni cu două feţe şi cu două grăiri nu poţi alcătui ansambluri sociale viabile şi în progres.
Cu lemne putrede şi cu cărămizi hârbuite nu poţi ridica o casă temeinică. Tot astfel, şi cu indivizi corupţi şi subminaţi de ipocrizie, necinste, invidie, cu indivizi care îşi găsesc supapa psihică în plăcerea supremă de a-şi denunţa semenii şi a le pregăti curse, şi ambuscade, şi belele, şi care-şi practică în mod dezinvolt duplicitatea, (cu asemenea indivizi) nu poţi spera altceva decât soarta castelului din cărţi de joc, când se deschide fereastra şi le-mprăştie vântul.
Esenţiale rămân curăţia cugetului şi libertatea lăuntrică. Ele, doar, pot chezăşui orice împlinire, orice realizare, atât în artă, cât şi în viaţa de obşte. Să nu ne amăgim crezând că putem face abstracţie de nivelul moral şi mintal al insului. Libertatea şi curăţia conştiinţei: iată care-i temelia oricărei acţiuni prealabile unei îmbunătăţiri reale a societăţii. Şi tot libertatea şi curăţia conştiinţei, fireşte, însoţite de talent şi de îndemânare artistică, rămân şi la bazele unei opere de artă cu adevărat viabile, adică autentice”.
Nicolae Steinhardt, «Sunt un franctiror»
Orice edificiu trebuie sa aiba o temelie solida.