
Vaclav Klaus a criticat Uniunea Europeană de când a devenit prim-ministru al Cehiei, 1992, dar și mai virulent ca preşedinte al Republicii Cehe (2003-2013). Din această calitate a atacat direct sistemul de putere de la vârful Uniunii Europene chiar într-o ședință a Parlamentului European, din 19 februarie 2009:
„Actualul sistem de luare a deciziilor din Uniunea Europeană este diferit de cel din democrațiile parlamentare clasice, testate de istorie. Într-un sistem parlamentar obișnuit, o parte din parlamentari susțin guvernul și o parte opoziția. În Parlamentul European acest aranjament lipsește. Aici este promovată o singură variantă, și cei care îndrăznesc să se gândească la o altă opțiune sunt etichetați drept dușmani ai integrării europene…
Există, de asemenea, o mare distanță (nu numai în sens geografic) între cetățeni și reprezentanții Uniunii, care este mult mai mare decât este cazul în interiorul țărilor membre. Această distanță este deseori descrisă ca deficit democratic, pierderea responsabilității democratice (…)
Mă tem că încercările de a accelera și de a aprofunda integrarea și de a lua decizii privind viața cetățenilor țărilor membre la nivelul european pot avea efecte care vor pune în pericol toate lucrurile benefice realizate în Europa în ultima jumătate de secol”.
De atunci nu și-a revizuit opiniile, ci dimpotrivă. Împreună cu economistul Jiri Weigl, fostul președinte ceh a publicat o carte, «Europa all-inclusive. Cum să înțelegem imigrația»:
„Multiculturalismul și teoriile contemporane despre drepturile omului promovează ideea că imigrația este un drept fundamental al ființei umane și că acest drept aduce drepturi ulterioare, inclusiv acordarea de ajutoare sociale pentru migranți.(…)
Există numeroase argumente care sugerează că această criză a imigrației contemporane este legată de caracterul post-democratic al UE, că este un produs secundar al crizei europene deja existente, a erorilor sistemice și a concepțiilor greșite ale politicilor europene, a defectelor aranjamentelor instituționale ale UE și a confuziilor și prejudecăților ideologice ale elitelor politice multiculturale europene”.
Acum susţine că, pentru a salva Europa, ca entitate, este necesar să se desfiinţeze Uniunea Europeană ca superstructură şi să se treacă la o cooperare liberă între actualele ţări membre, păstrând libertatea de mişcare, fără a fi eliminate frontierele.
El consideră că cele mai mari provocări pe care Europa trebuie să le înfrunte sunt „ipocrizia, pseudo-umanismul și alte concepte dubioase”.
„Europa este slăbită de utopia de stânga a încercării de a transforma un continent, care odată era mândru de trecutul său, într-un stat solidar ineficient, care-și transformă locuitorii din cetățeni în clienți dependenți”
Fostul președinte ceh și-a expus ideile într-un discurs ținut la Budapesta în care le-a reproșat și i-a acuzat direct pe birocrații de la Bruxelles de atacuri constante la suveranitatea națională a țării sale:
„Dezacordul meu cu aranjamentele UE se bazează pe efectelor negative ale ambițiilor de centralizare economică și de unificare excesivă a continentului european. De asemenea, se bazează pe încercarea de a subestima consecințele negative ale suprimării nedemocratice a statelor-națiune în favoarea unei guvernări paneuropene”.
„Sunt în favoarea unei deschideri a societății europene. Acest obiectiv a fost atins în prima fază a procesului de integrare europeană (în epoca CEE și CE). Sunt însă extrem de critic față de centralizarea birocratică crescută, de reglementările în continuă creștere care pun obstacole activității umane și de lipsa frustrantă de democrație care este legată de a doua fază a procesului de integrare europeană (epoca UE)”.
„Vreau să trăiesc într-o Europă cu mai puțină putere pentru Uniunea Europeană și cu mai multă pentru statele-națiuni. Ideologia actuală a UE subminează în mod sistematic instituțiile tradiționale ale societății europene: statul-națiune, familia, omul”
Iată ce spunea într-un interviu pentru publicația italiană «Il Giornale»:
–
Domnule
preşedinte Klaus, după dihotomia dreapta/stânga, următoarele
alegeri europene vor fi cele ale poporului împotriva elitelor?
–
Deşi
diviziunea fundamentală a politicii de azi are o dimensiune
verticală, nu cred că noţiuni precum „dreapta”
şi
„stânga”
sunt
depăşite. Şi nu vor fi nici în viitor. Se schimbă doar forma.
–
În
ce fel?
–
Elitele
despre care vorbim, de exemplu, nu sunt informe. Dimpotrivă, ele
sunt efectiv forţe de stânga, chiar dacă pretind că nu ştiu.
–
Şi
vor dispărea în secretul urmei…
–
Nu
cred. Mă aştept ca forţele eurosceptice să obţină rezultate mai
bune decât în trecut, însă partidele pro-UE vor rămâne
majoritare.
–
Aşadar,
nu va exista nicio Europă a Naţiunilor?
–
Nu.
Nu vor exista schimbări atât de profunde. Nici chiar formarea unei
potenţiale noi constelaţii împotriva UE, în cadrul Parlamentului
European, nu va fi suficientă. Avem nevoie de modificări profunde
în mentalitatea cetăţenilor.
–
Care
ar fi reţeta dumneavoastră
pentru a transforma Europa?
–
Problemele
Uniunii au multe dimensiuni. La nivel legislativ, ar fi necesar să
ne întoarcem la o abordare pre-Maastricht (şi, bineînţeles, să
ne luăm la revedere de la Tratatul de la Lisabona). În plus, cei
doi piloni principali ai „unificării” din epoca recentă –
Convenţia Schengen şi moneda euro –
ar necesita să fie revizuiţi. În cele din urmă, ar fi necesar să
combatem migraţiile în masă şi să restabilim puterea de luare a
deciziilor în statele naţionale.
–
Cu alte cuvinte, să o luăm de la început…
–
E destul să citim manuscrisul lui Emmanuel Macron pentru a realiza
că Europa, aşa cum e acum, nu are niciun motiv să existe. Nu numai
că este greşită, dar e extrem de periculoasă. În esenţă,
europeniștii
doresc să transforme Uniunea într-un subiect şi mai progresist,
mai reglementat, mai birocratic, mai antidemocratic. Ţări precum
Italia –
la fel ca şi Republica Cehă –
ar fi necesar să lupte împreună pentru a schimba actualul model de
integrare europeană. Dacă efortul nostru comun ar eşua, atunci
abandonarea UE ar deveni o opţiune. Pentru a înţelege acest
aspect, e destul să privim cele două decenii de stagnare şi
performanţele economice slabe suferite de ţara dumneavoastră
după adoptarea monedei euro.
–
Sunteţi considerat tatăl suveranismului în Europa. Pentru a defini
teoriile dumneavoastră
politice a fost creat şi un termen: „klauzismul”.
Ce lider european reprezintă cel mai bine această doctrină?
–
Mă flatează faptul că sunt considerat părintele „klauzismului”.
De fapt, în urmă cu 28 de ani, atunci când am fondat Partidul
Civic Democrat, eram, pur şi simplu, un conservator, din punct de
vedere politico-cultural, şi un liberal, în economie. În
realitate, ideologia mea, care place atât de mult bazelor militante,
nu are mulţi susţinători în rândul politicienilor. Să spunem
că, deşi nu este un „klauzist”,
dialoghez adesea cu domnul Orban. Avem puncte de vedere în comun.
–
În legătură cu Grupul de la Vişegrad. Forţele de stânga de pe
continent consideră că acel bloc este unul dintre principalele
probleme ale Uniunii Europene. În special în ceea ce priveşte
poziţiile referitoare la imigraţie şi redistribuţia imigranţilor,
ce părere aveţi?
–
Redistribuirea migranţilor este o idee progresistă inacceptabilă,
care vizează restructurarea etnică a continentului nostru şi
erodarea treptată a identităţilor naţionale. În loc să
protejeze graniţele UE, elitele europene propun acest proiect de
inginerie socială care ameninţă istoria, cultura şi tradiţia
fiecărui stat. Ţările din Grupul de la Vişegrad se confruntă
îndeaproape cu astfel de ideologii şi sunt reticente să repete din
nou experienţe similare.
–
Din Statele Unite până în Ungaria sau în Australia, măsurile de
supraveghere şi protecţie a frontierelor sunt în creştere la
nivel mondial. Este aceasta direcţia corectă de urmat pentru a pune
capăt crizei migraţiei?
–
Toate societăţile se bazează pe graniţe, frontiere, porţi,
garduri, ziduri. Este imposibil să scăpăm de ele. Am trăit ani de
zile de cealaltă parte a Cortinei de Fier şi totuşi nu ne-am
gândit niciodată să teoretizăm o reducere totală a graniţelor.
–
Calea cea mai simplă de a-i opri pe migranţi nu ar fi cea de a
susţine mai mult statele africane?
–
Nu cu ajutoare umanitare, o adevărată risipă de bani care ajung în
buzunarele politicienilor şi birocraţilor corupţi. Singura formă
de ajutor eficient este comerţul liber cu aceste ţări, fără
cote, fără limite, fără bariere democratice şi fără a impune
standarde sociale, de mediu şi de altă natură.
–
Guvernul italian este adesea acuzat că face cu ochiul Rusiei.
Dumneavoastră,
care aţi trăit ca protagonist primele faze post-sovietice, reuşiţi
să o consideraţi un interlocutor?
–
Am suferit timp de mai multe decenii dominaţia imperială sovietică.
Acesta este probabil şi motivul pentru care suntem hipersensibili
faţă de Rusia. Cu toate acestea, suntem conştienţi de schimbările
importante care au avut loc de la căderea comunismului. Ar fi
necesar să le recunoaştem şi să le respectăm. Ele nu sunt
suficiente, dar nici neglijabile. Sunt convins că este logic să
acceptăm Rusia ca o ţară cu propriile ambiţii şi interese.
Foarte probabil, Italia face aceasta mai bine decât alte ţări
europene.
–
Şi cum rămâne cu alte superputeri? Consideraţi China şi India ca
fiind oportunităţi sau potenţiale ameninţări?
–
China, India, Rusia şi toate celelalte ţări din BRICS ar fi
necesar să fie parteneri normali. Ceea ce aş vrea să resping
puternic este idee de a ajunge să conducem un nou Război Rece. Noi
ştim ce înseamnă, am fost victimele acestuia.
–
Există un pericol de islamizare a Europei?
–
Islamul este o religie care este normal să fie respectată,
islamismul este o ameninţare. Este bine să fie limitat şi să nu
fie importat –
cu atât mai puţin intenţionat –
în Europa. În general, consider că multiculturalismul este o
ideologie colectivistă de stânga a epocii moderne. Dar, pentru a fi
sincer, este nevoie să recunosc că multiculturalismul este o
consecinţă a tragicului mod de gândire post-modernă, care include
şi universalismul artificial, ce prevede dominarea culturii
occidentale.
“În Europa crește naționalismul, nu populismul. Naționalismul crește pentru că internaționalismul a eșuat. Uniunea Europeană nu a fost un proiect de succes. A intervenit brutal în treburile țărilor. UE a fost fondată pe principiul că națiunile rămân intacte, nu pe principiul că UE le va spune țărilor ce să facă (…) Astăzi, vedem UE implicând Irlanda în războiul cu Marea Britanie, atacând Italia, atacând Polonia, Ungaria, România. Este o nebunie să crezi că Europa le va spune țărilor ce să facă, țările o vor face, iar apoi oficialii de la Bruxelles vor putea ataca aceste țări Aceasta este cauza creșterii naționalismului. Europa nu a livrat ceea ce se aștepta de la ea să livreze”. Geopoliticianul american George Friedman
Explica-le astea tefelistilor,sasului nu ai cum,pt ca e racordat la anti a tot ceea ce inseamna romanesc