„ROMÂNI,
În
faţa Dumnezeului strămoşilor noştri, în faţa istoriei şi a
veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea dea smulge prin
onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi
trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a
drepturilor Neamului.
În ceasul când popoarele îşi torc
istoria pe câmpuri de bătae, când drepturile se cuceresc în
flacăra jertfei, iar civilizaţia se plămădeşte din sângele
veacurilor, Poporul Românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi
suflet golit măreţul vârtej al onoarei Neamurilor.
Raclele
strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne
poruncesc să ne scrim cu propriul sânge dreptul la onoare, spălând
cu acelaş sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în
istoria noastră, nu de Neamul Românesc însuşi, ci de trădătorii
lui.
În numele credinţei creştineşti, al drepturilor
româneşti şi pentru viitorul vostru neînfricat,
ROMÂNI,
Vă
chem la luptă,
La lupta sfântă, în contra prăvălitorilor
civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre
drepturi.
La lupta sfântă pentru neam şi pentru Rege.
La
lupta mare şi dreaptă alături de marea Naţiune Germană, pentru
dreptatea viitorului omenesc.
ROMÂNI,
La
6 Septemvrie 1940, Destinul îmi aşezase pe cuget povara istovitoare
a unei ţări sfâşiate şi descompuse.
Am jurat să nu abdic o
singură clipă dela sfintele drepturi şi de la porunca demnităţii
româneşti.
M’am trudit să şes sufletele, să unesc
puterile, să adun toată munca românească pentru ca să pot păstra
şi reînălţa Neamul.
V’am cerut să-mi dăruiţi nădejdea
voastră, încrederea voastră, făgăduindu-vă să lupt pentru
reînălţarea Patriei. Şi m’aţi ascultat.
Dumnezeu m’a
ajutat ca un an numai dela prăbuşirea graniţelor – anul umilirei,
al suferinţei şi învăţăturii româneşti – să pot îndrepta
din nou Neamul nostru pe calea luptei şi sfintelor drepturi
strămoşeşti.
Am purtat deajuns pe braţele mele sbuciumate
frământatele ruine ale României scumpe şi mari, – prăvălită de
greşala noastră şi trădarea unora. Am tăcut deajuns sbuciumul şi
lupta mea pentru drepturile României de totdeauna, ale României
pentru care luptasem altădată.
A sosit vremea să-mi împlinesc
jurământul.
Pornim la luptă.
În acest ceas de
încercare, jur să vă aduc la biruinţa sfinşirii drepturilor
noastre asupra bătrânei Moldove, să fac din nou din pământul
Basarabilor vatra morţilor şi leagănul copiilor noştri şi din
codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei româneşti.
Mulţumesc
Domnului că m’a învrednicit să sparg atât de repede cătuşele
roşii ale anarhiei şi pradei cotropitoare, contribuind astfel şi
la măreaţa luptă de înoire a civilizaţiei pe care o duce în
Europa Germania Marelui Adolf Hitler şi Italia Ducelui.
Îi
mulţumesc în numele Naţiunei noastre geniului creator al lumii
noui, Fuhrerului Cancelar Adolf Hitler, că a înţele cu atâta
dreptate nedreptatea făcută unui popor loial – care a luptat şi va
lupta veşnic pentru sfânta lui unitate – dându-i Poporului Român
mândria unei lupte puternice şi curajoase nu numai pentru
reclădirea drepturilor naţionale, dar şi împotriva celui mai mare
duşman al omenirii: bolşevismul.
Legaţi în jertfa pentru
idealul nou şi mare al lumii în plămădire, Românii îşi vor
recăpăta drepturile prin fapta lor de credinţă, prin lupta lor de
onoare pentru civilizaţia lumii, alături de Marele Popor German.
ROMÂNI,
În
viaţa oamenilor ca şi a Naţiunilor vin ceasuri de desnădejde
peste ceasuri e furtună, care lasă locul luminii şi
înălţării.
Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare
cruntă.
Ne-a deschis drum de furtună spre zori de
înălţare.
Să-l urmăm cu încredere, Români.
Cu gândul
ţintă la drepturile Neamului,
Cu sufletul lipit pe crucile
eroilor şi martirilor trecutului,
Cu trupul înfipt în glia
copiilor noştri.
Să pornim la luptă, Români.
Să zidim
cu trupurile noastre un nou altar Neamului şi să lăsăm urmaşilor
noştri gloria pământului strămoşesc.
ROMÂNI,
Pentru
Rege, pentru Ţară.
Ca să răsbunăm nedreptatea.
Ca să
întemeiem lumea nouă.
Ca să cinstim numele de Români.
Cu
Dumnezeu înainte.
Urmaţi-mă.
Răsboiul Sfânt a
început!”
Ordimul de zi către armată:
„Ostaşi,
V-am
făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să
vă duc la biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din carte
Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.
Azi
a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi
altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
Vă
ordon:
Treceţi
Prutul.
Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi
miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii
noştri cotropiţi.
Reîmpliniţi în trupul ţării glia
străbună a Basarabilor şi Codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele
şi plaiurile voastre.
Ostaşi,
Plecaţi
azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu
jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta
lor.
Înainte!
Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat
aici strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină.
Fiţi
vrednici de trecutul românesc…
Ostaşi,
Veţi
lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi
glorioasă a lumii.
Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi
să vă dovediţi mândria camarazilor noştri.
Ei luptă pe
pământul moldovean pentru graniţele noaste şi pentru dreptatea
lumii.
Fiţi vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o istoria,
armata marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler.
Ostaşi,
Înainte
Să
luptaţi pentru gloria neamului.
Să muriţi pentru vatra
părinţilor şi a copiilor voştri.
Să cinstiţi prin vitejia
voastră amintirea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Vodă, a
martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu
gândul înainte la Dumnezeu.
Să luptaţi pentru dezrobirea
fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea
Bisericilor, a vieţii şi căminelor batjocorite de către păgânii
cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi
nedreptatea.
V-o cere Neamul, Regele şi generalul vostru.
Ostaşi,
Izbânda
va fi a noastră.
La luptă!
Cu Dumnezeu înainte!”
Comandant de Căpetenie al Armatei
General Ion Antonescu
