În societatea românească s-a creat o percepție profund greșită că dacă ești tânăr și dacă ai smartaphone cu internet ești automat și deștept și frumos și liber. Orice angajat la MC, KFC sau call center spune despre el că e corporatist, deci este deja la alt nivel, nu mai este muncitor în fabrică, ca pe vremea lui Ceaușescu, el nu mai face parte din turmă, ca părinții lui, care îi trimit totuși regulat bani sau pachet de-acasă.
Ai plecat din Focșani, Arad, Bistrița, Pitești, Alexandria, Giurgiu, Vaslui sau Călărași și ai ajuns la București, Cluj, Timișoara sau Iași. Ai stat (realmente ai stat) trei ani în facultate pe banii statului sau pe banii părinților și ai ajuns la concluzia că acum ai diplomă, deci ești mai deștept, înțelegi lucrurile altfel, ești mai profund în gândire.
Te-ai angajat, ai găsit un post care-ți oferă șansa să avansezi rapid, într-o echipă tânără și dinamică, cu lideri, nu cu șefi – practic ai devenit vânzător la MC, KFC, centralistă sau secretară, dar tu nu crezi asta pentru că pe ecusonul tău scrie că ești „junior store asistant” sau „operator call center” sau, dacă ai noroc, „assistant manager” sau, dacă ești chiar ales de soartă să faci lucruri mărețe, ești „merchandiser” (adică așezi marfa pe raft).
Acum că ai și facultate și job, stai în chirie (proprietatea privată e supraevaluată, așa ai auzit tu la un curs de dezvoltare personală) începi să fii interesat și de societate, de viața politică și de artă. Îți plac ONG-urile, nu ai bani, dar ocazional donezi 5 euro pentru un ONG care luptă pentru apărarea Justiției sau pentru presa liberă. În campaniile ectorale donezi 10 euro și la USR, tre să-i ajuți în lupta cu „ciuma roșie”. După ce donezi începi să te interesezi de politică mai mult, afli după două-trei discuții că lucrurile sunt simple, unii sunt salvatorii neamului, iar alții sunt niște hoți ordinari care vor subjuge justiția. Mergi la vot, postezi pe Facebook zilnic poate te și înscri în partid, dar nu mergi la ședințe, n-ai timp. Când ești mai liber te delectezi cu artă fină, faci poze cu telefonul le treci în sepia și le pui pe Instagram, practic faci artă.
La 30 de ani îți dai seama că România e de nașpha, că toți sunt proști, că nimeni nu te apreciază și pleci din țară. Alegi să faci o muncă infinit mai grea și la fel de prost plătită în Spania sau Italia. Drum bun!
