
Recent, un tânăr cercetător de la Cluj, Alexandru Simion, a răsturnat puțin istoria noastră, a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El,
Alexandru Simion, a mai arătat că …Dacia figurează în mărturii
venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii, și
de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș.
Prin urmare,
Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut
Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Valahiei și conte al
Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu.
Potrivit
acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci
un simbol al daccismului, așa cum s-a manifestat acesta prin epoca
modernă a României.
Să nu uităm că Papa de la Roma l-a
recunoscut pe Regele Daciei, pe Ștefan cel Mare, drept Atlet al
Creștinității.
Ștefan
al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi
Moldova, cu numele de …Valahia.
În scrisoarea trimisă
Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge că „cealaltă
Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el
trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn
vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Muntenia,
pentru că prima Valahie era pentru el Moldova.
Ștefan
cel Mare a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de
mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al
Valahiei propriu-zise, adică și al Munteniei.
De curând a
ieșit la iveală că a fost numit și conte sau guvernator al
Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți
în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A
creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie, la câțiva
kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot,
și de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi
frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei.
Felicitari
lui Alexandru Simion pentru inteligența, seriozitatea și dedicația
dovedite în studiul istoriei noastre, întrebându-i pe mulți
istorici care au trecut în grabă, ca să nu spun cu nepăsare, pe
lângă cifrul păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din
Milano de ce el, cifrul, a rămas necunoscut numeroşilor cercetători
maghiari şi români de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion
Bianu şi Nicolae Iorga, care s-au perindat “oficial” prin
arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.
Și totuși să
nu uităm că și Mircea „cel Bătrân” este menționat de cel
mai mare cronicar al Imperiului Otoman, Leonid Carchocondril, drept
conducătorul …dacilor.
Dar așa este cu istoria noastră „Mulți vede, puțini pricepe”.
Autor: Napoleon Săvescu
Este vorba despre „ungerea” să ca Bassa de Rhabon ( Bassarab ! ).Îmi bazez afirmația pe chiar mărturia lui Ștefan cel Mare , care , deși e din neamul Mușaților, a afirmat de mai multe ori că e Bassarab ! ( Pentru cei ce nu știu, Bassarab nu e un nume , ci o funcție , acordată doar conducătorilor acestor meleaguri și Marilor Preoți ! Rhabon este numele râului cunoscut azi că râul Jiu )