Lucrarea lui Thilo Sarrazin – «Germania se desființează» (Deutschland schafft sich ab), publicată în 2010, a provocat un adevărat șoc în Germania, mai ales că o astfel de abordare a problemei migrației și situației demografice venea din partea unui politician social-democrat. El a denunțat acolo eșecul politicii de după război a Germaniei în privința imigrației, stârnind o adevărată controversă națională asupra costurilor și beneficiilor multiculturalismului.
Mai întâi de toate, el a explicat că numele său înseamnă „saracen”, adică „musulman” și este comun în sudul Franței: „Este derivat de la arabii pirați care erau numiți ‘Saracens’ în Evul Mediu”. „Saracen” era un termen utilizat pe scară largă printre scriitorii creștini din Europa în timpul Evului Mediu pentru a-i desemna pe arabi sau musulmani.
Cartea sa a devenit cea mai bine vândută pe domeniul politic din ultimul deceniu în spațiul de limbă germană, cu peste 1,1 milioane de bucăți, prima ediție fiind vândută în primele ore sau zile. Până în mai 2011 fuseseră vândute 1,5 milioane de copii.
În vreme ce criticii l-au acuzat de polemică și rasism, alții au arătat că, în sfârșit, cineva spune adevărul.
După aproape 10 ani de la apariția cărții, afirmațiile sale rămân încă disputabile în Germania, și nu numai.
Autorul abordează patru probleme esențiale: degradarea sistemului de învățământ, sistemul protecției sociale, criza demografică și fenomenul migrației. Toate cele patru nu sunt privite separat, ci întrețesut. Drept fundament teoretic servește teoria darwinistă, care reprezintă în același timp un bun instrument argumentativ și, în același timp, punctul cel mai vulnerabil. Totuși, merită de menționat că în pofida predominării unui determinism biologic, el recunoaște rolul major al religiei.
„Integrarea cere efort din partea celor care sunt integrați. Nu voi arăta respect celor care nu fac niciun efort. Nu trebuie să recunosc pe nimeni dintre cei care trăiesc din ajutor sociali, denunță chiar legitimitatea statului care le asigură acel ajutor social, refuză să își educe copiii și produc constat noi fete cu capul acoperit. Asta este valabil pentru 70% dintre turci și 90% dintre arabii din Berlin”
Proști, dar mulți…
Sarrazin utilizează de-a lungul pledoariei lui teza eredității nivelului intelectual atunci când încearcă să demonstreze că problema nu constă atât în numărul scăzut al nașterilor în întreaga societatea germană, cât al diminuării ratei natalității în rândul segmentului cultivat. Autorul este preocupat de faptul că toate calitățile intelectuale nu se mai transmit (din cauza refuzului celor cu educație înaltă de a mai face copii), în timp ce categoriile sociale cu nivel de educație scăzut sunt mai fertile. Cu alte cuvinte, incultura se multiplică biologic, în timp ce categoriile care ar trebui să dea naștere unor cadre de calitate scad numeric. De altfel, e o teză abordată destul de nostim în comedia americană «Idiocracy» (Idiocrația).
Printre aceste categoriile sunt incluși imigranții din lumea musulmană, care nu doar refuză să se integreze în societate, beneficiază de ajutoare sociale, dar și multiplică indivizi cu un IQ scăzut. Odată ce pentru Sarrazin nivelul IQ este legat de moștenirea genetică, pentru el imigrații musulmani reprezintă din start o categorie care este condamnată la alienare.
„Nicio altă religie din Europa nu are atâtea pretenții. Niciun grup de imigranți în afară de musulmani nu este atât de legat de acuzațiile de asistați social și criminali. Niciun un alt grup nu își afirmă atât de puternic diferența în public, în special prin îmbrăcămintea feminină. În nicio altă religie tranziția către violență, dictatură și terorism nu este atât de fluidă”
Mai mult decât atât, Thilo Sarrazin calculează că creșterea lor în populație ar putea depăși germanii în doar câteva generații cu rata actuală. De aceea, a propus reforme stringente pentru a îndrepta situația.
Degenerarea învățământului german
Sarrazin observă că, în măsura în care în unele regiuni predomină imigranții, scade calitatea învățământului. El deplânge scăderea rezultatelor testelor la PISA și faptul că Germania nu este în stare de ceva ani buni să producă specialiști de înaltă calificare, fapt care se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice a țării. Pentru viitor, Germania își pierde capacitatea de a fi competitivă pe plan global și acest lucru ar fi cauzat de modelul vicios al educației incluzive, care nu stimulează dorința de formare, afirmare, de muncă, preferându-se scăderea nivelului de evaluare a cunoștințelor de dragul principiului egalității.
Sistemul parazitismului social
Colac peste pupăză – ajutoarele sociale oferite de sistemul Hartz IV alimentează parazitismul social nu doar a celor cu un nivel scăzut de calificare din rândul tinerilor germani, care aleg să trăiască fără muncă, dar atrage și o mulțime de imigranți, care formează o societate paralelă, completând rândurile acelor segmente care nu au nici capacitatea, nici voința de a contribui la prosperarea țării.
Emiratele Germane Unite
Elementul esențial al înfloririi Germaniei, după Sarrazin, este cultura și etica germană. Islamul, potrivit lui, reprezintă o piedică esențială pentru integrarea și asimilarea veneticilor. Totuși, autorul ne asigură că nu este deloc xenofob – salută contribuția pe care o au cei veniți din Europa de Est, din China, Vietnam sau India, care dau dovadă de rezultate bune la învățătură și muncă. Musulmanii, în schimb, numărul cărora sporește în fiecare an prin noi veniți și fertilitate înaltă, și care refuză categoric să accepte cultura țării-gazdă, riscă să transforme Germania în echivalentul țărilor de origine – Asia sau Africa de Nord. Verdictul lui Sarrazin este destul de sumbru: în cazul în care nemții nu vor lua niște măsuri radicale, în 2050 sau 2100 națiunea germană va înceta să mai existe, transformându-se într-o replică a ceea ce reprezintă astăzi lumea a treia.
Thilo Sarrazin nu este un pioner și niciun deschizător de drumuri. Analizele și concluziile lui nu reprezintă ceva cu totul original și revoluționar. În schimb, o valoarea importantă reprezintă factologia la care face referință de-a lungul lucrării, iar cifrele nu mint.
Însă corectitudinea politică a încercat să îl reducă la tăcere. A fost dat afară din Bundesbank, iar social-democrații l-au dat afară din partid. Mari publicații germane, precum Die Zeit au deplâns, iar altele, precum Frankfurter Allgemeine Zeitung l-au condamnat pe Sarrazin pentru pasaje întregi pe care nici măcar nu le scrisese. Cutoate acestea, datorită numărului de cărți vândute, Thilo Sarrazin a a devenit milionar…
Nu am nimic cu nația germană. Urăsc tot angrenajul lor politic bazat doar pe distrugere.
Trist dar adevarat !!!