După toate probabilitățile, mii de hectare de pădure amazoniană ard și, odată cu ele, un milion de catedrale Notre-Dame de Paris, anaconde, capibara, arbori de cauciuc, palmieri, flori de fructe ale pasiunii, macaci, tucani, lenesi, pești arapaima, pentru că oamenii de afaceri vor mai mult teren pentru plantații de trestie de zahăr și soia și, mai ales, pentru culturi de plante modificate genetic și pășuni pentru creșterea vitelor de carne.
Se face profit din agricultura amazoniană, deci aceste crime contra viitorului umanității „se merită”. Lumea cumpără din ce în ce mai mult zahăr „ecologic” din trestie de zahăr, mai multă soia pentru vegan steak-urile americanilor, ale europenilor și ale australienilor eco-friendly și, desigur, din ce în ce mai multă carne de vită crescută ne-industrial, pe pășuni largi, cu deschidere galactică.
Dacă lumea cumpără, este clar că vânzători se găsesc, iar producția se face, chiar cu sacrificiul oxigenului planetei. Nu contează nici că Monsanto, Du Pont sau alte corporații-frankenstein fac viitorul sumbru producând în Amazonia defrișată și, ulterior, băgând în noi organisme modificate genetic, cu riscul schimbării constituției noastre biologice. Contează doar profitul.
Marile lanțuri industriale agroalimentare, marile lanțuri comerciale de retail, transportorii de orice fel, mai ales cei navali și aerieni, se vor înghesui toți la marfa astfel apărută din neant, iar băncile se vor călca pe picioare să finanțeze acest lanț al distrugerii viitorului copiilor noștri.
Statele își vor freca palmele, pentru că vor încasa mai multe taxe pe consum, iar politicienii vor putea să își facă bilanțuri festive sau planuri mărețe de investiții publice și noi locuri de muncă „civilizatoare”.
Să fie clar, nu numai Jair Bolsonaro este de arătat cu degetul pentru că, deși Brazilia are legi dure de protecție a mediului, se preface că plouă, lăsând buldozerele să culce la pământ pădurile multimilenare ale Amazonului și să le dea foc, din când în când, pentru a le „reda” agriculturii.
La fel face și Trump, închide ochii sau refuză să accepte că viitorul copiilor noștri e deja compromis de consumul aberant, chiar criminal, al resurselor naturale.
Ziarul The New York Times este, la rândul său, de o mare ipocrizie, alături de marile corporații care se îngrijorează virtual pentru încălzirea climatică, reducerea rezervei de apă și oxigen sau consumul impropriu, infantil, al combustibilului fosil, impunând propriilor salariați tot felul de reguli idioate eco-friendly. Nimeni nu face, însă, nimic concret, câtă vreme curge profitul în cantități amazonice în buzunarele unui număr din ce în ce mai mic de acționari și manageri, pe care NYT îi ridică în slăvi, încasând miliarde cu titlu de publicitate și sponsorizări de la ei.
Ironic, în urmă cu câteva zile, același ziar ultra-bogat, scris de bogați pentru bogați, publica un manifest al managerilor primelor 100 de mega-corporații globale, care cerea renunțarea la scopul unic de a face profit cât mai mare, în favoarea unor scopuri umaniste și sociale. Nimeni însă nu a impus vreun embargo asupra zaharului, a soiei și a cărnii de vită care vin din Brazilia, de pe solurile „redate” agriculturii prin distrugerea pădurii amazoniene.
Și noi, consumatorii, suntem ipocriti (sau doar comozi). Nici noi nu ne punem problema de a mânca mai puțină carne de vită sud-americană și de a renunța la zahărul de trestie. Putem noi, românii, să consumăm ceea ce se produce la noi, renunțând la importurile care înlocuiesc oaia din Bucovina și din Marginimea Sibiului, porcul din Timișoara, Harghita și Brăila, vita din Giurgiu, Mureș și Bistrița? Putem, dar e mai comod să cumpărăm din Mega Image.
Ipocriti!