Când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea, dar nu de frică, de nerăbdare

A murit „eternul” dizident rus Vladimir Bukovski, despre care părintele Nicolae Steinhard, în «Jurnalul fericirii», vorbea în termenii cei mai elogioși, curajul său neobișnuit fiind dat drept exemplu pentru rezistența în fața unui regim dictatorial. Formulând idei cu privire la modalităţile de scăpare dintr-un regim totalitar, Steinhardt prezenta, într-un fel de „testament”, mai multe soluţii: a lui Soljeniţîn (cel ce trece pragul Securităţii spune că este mort); a lui Zinoviev (totala neadaptare la sistem); a lui Bukovski (a scoate tot ce este bun din nenorocirile vieţii).

„Ea se rezumă: în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta. (…)

Bukovsky poveșteste că, atunci când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, își va spune cititorul cărții sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranța, frica, emoția. Dar Bukovsky urmează: n-am putut dormi de nerăbdare. Abia așteptăm să se facă ziuă, să fiu în fața lor, să le spun tot ce cred eu despre ei și să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui. Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoție. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz și de a intra în ei ca un tanc!

Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunțat ori scris vreodată în lume. Și mă întreb – nu pretind că e așa cum spun eu, nu, câtuși de puțin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb – dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzând fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori și cel puțin câteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spațiile, distanțele și sferele acestea măsurate în ani-lumină, parseci și catralioane de mii de mile, toata viermuirea aceasta de materie. Aștri, comete, sateliți, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai știu eu ce, toate relele, toți eonii, toate timpurile și toate cuantumurile spațio-temporale și toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat ființă și există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski”.

Vladimir Konstantinovici Bukovski (n. 30 decembrie 1942, Belebei, Uniunea Sovietică) a fost unul din cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic.

Bukovski a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotrivă deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să transmită în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici. Condamnat din nou în ianuarie 1972, a stat în arest până în decembrie 1976. La presiunea diplomaților occidentali și grupurilor pentru apărarea drepturilor omului, a fost schimbat pentru fostul lider comunist chilian Luis Corvalán.

Din 1976 Bukovski locuia la Cambridge, în Anglia. În 2007 a încercat să candideze pentru postul de președinte al Rusiei, însă candidatura i-a fost respinsă. Comisia electorală a motivat respingerea candidaturii prin faptul că Bukovski nu a furnizat probe concludente care să ateste activitatea de scriitor, că deține un permis de rezidență britanic și că nu a locuit pe teritoriul Rusiei în ultimii 10 ani.

De pe pământ britanic, a fost un activist puternic împotriva UE, pe care a comparat-o continuu cu fosta URSS:

„Am putea spune că UE are un parlament ales. Și URSS avea un fel de parlament: Sovietul Suprem. Acesta aproba fără discuții deciziile Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist), la fel ca Parlamentul European, unde timpul luărilor de cuvânt al fiecărui grup este limitat și este adesea mai mic de un minut pentru un vorbitor.

Nu este exact ca în regimul sovietic? URSS a fost creată prin constrângere și foarte adesea prin ocupare armată. UE se creează, evident, nu prin forță armată, ci prin constrângeri și presiuni economice. Ni s-a spus că scopul Uniunii Sovietice era crearea unei noi entități istorice – Poporul Sovietic – și că trebuia să ne uităm naționalitățile, tradițiile și obiceiurile.

Același lucru se întâmplă și în cazul Uniunii Europene, se pare. Nu vor să fii britanic sau francez, vor să fiți cu toții o nouă entitate istorică: Europenii. Vor să facă să vă dispară sentimentele naționale și să vă oblige să trăiți ca o comunitate multinațională. Una din marile ambiții ale URSS a fost distrugerea Statului Național. Este exact ceea ce vedem în Europa astăzi. Bruxelles-ul vrea să nimicească statele naționale, pentru ca acestea să înceteze să mai existe.

Nimic nu se schimbă. În URSS avea Gulagul. Cred că el există și în UE. Un gulag intelectual numit „Corectitudinea Politică”. Când cineva vrea să spună ceva despre subiecte precum rasă sau gen, iar opiniile sale diferă de cele aprobate oficial, va fi ostracizat. Este începutul Gulagului, începutul pierderii libertății voastre”.