Suntem
jnepii, mergem înainte
la-nălţimi de foc deasupra stepii ;
ne
zdrelim de cuie şi de ţinte
şi-ndârjiţi, cu ghearele, cu
ţepii,
ne-mbulzim pe lespedea fierbinte,
mergem înainte,
suntem jnepii.
Strâmbi,
chirciţi, târâş pe brânci, pe coastă,
trebuie să biruim
genunea.
Nu ne temem câte râpi ne-adastă,
n-auzim cum
mormăie furtuna,
ştim atât, că mergem sus pe creastă.
Suntem
jnepii şi urcăm întruna.
Râd
de-mpleticita noastră turmă
brazi trufaşi cu vârful lung de
fiere;
râsul lor, năvala nu ne-o curmă
şi muşcăm din
piatră cu putere
şi-i lăsăm pe povârniş în urmă.
Suntem
jnepii, mergem în tăcere.
Dacă-n
calea noastră sar şuvoaie,
le sorbim cu sete neînfrântă.
De
ne-mproaşcă roca cu pietroaie,
răzvrătirea ei mai mult
ne-avântă.
Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie –
Suntem
jnepii şi trăim din trântă.
Poate
înspre culmea cu mari focuri
trecem peste sânge şi
morminte.
Poate ne vom sfâşia de blocuri –
nu-i nimic,
călcăm pe oseminte.
Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri
cu
cununa spaţiilor sfinte.
Suntem jnepii, mergem înainte.
Radu GYR (scrisă în închisoarea Aiudului)
