MCV – Mecansimul de Control și Vasalizare

Mult și bine s-a scris despre revoltătorul raport MCV. Judecători, avocați, jurnaliști sau „simpli cetățeni” au comentat, îngroziți, Diktatul komisarilor europeni prin care ni s-a trasat clar ca obiectiv controlul absolut al serviciilor asupra justiției și, implicit, asupra societății românești.

Toate au fost spuse. Unii au îndrăznit chiar sa spună evindența: MCV-ul desăvârșește statutul de colonie al României.

Și, ca sa nu avem niciun dubiu, în ultimul raport al Comisiei pentru Parlamentul European se menționează între două virgule că este necesară „monitorizarea” permanentă de catre Comisie a progreselor înregistrate de toate statele membre, monitorizarea urmând să se facă în strâns dialog cu autoritățile naționale și în conformitate cu legislația în vigoare și, atenție, „în special cu jurisprudența recentă stabilită de Curtea noastră de Justiție independentă”…
Cu alte cuvinte este necesar un „MCV extins și permanent” destinat în general – tuturor membrilor UE, dar în special țărilor din est, țările din afara nucleului „Europei vechi”, cele care urmează să înceapă sa se miște cu o viteză inferioară.
De ce în special pentru est? Căci cert e un singur lucru: komisarii europeni nu ar vrea să aibă în țările lor din „Apusul civilizat” o justiție „independentă” precum a noastră și nici o securitate „implicată în siguranța cetățeanului” ca cea dâmbovițeană… ar risca prea mult! Și ei, și familiile lor.

Totodată, încă o informație apărută tot zilele astea mai trebuie inclusă în acest sistem de ecuații cu o singură necunoscută… Aceeași Comisie propune ridicarea MCV-ului pentru Bulgaria – țară exportatoare nu doar de castraveciori murați și parfum de trandafiri… dar mai ales de mafie și crimă organizată! D’aia adevărată, dură și cu cefe late.

Totul e clar. Doar o necunoscută mai avem în acest sistem: Ce vrea Europa de fapt de la noi? Până la urmă ce vor Komisarii europeni de la România? De ce este atâta învârtoșare în Raportul MCV pentru Romania? De ce doresc ei cu atâta ardoare „continuarea luptei anti-corupție” și controlul absolut al Securității supra societății civile?

Chiar le pasă lor de cetățeanul român „subjugat” de corupția politicienilor și „salvat” doar de bunii securiști apărători ai Statului de drept?
Sigur: le pasă tot atât de mult precum și faptul că ai noștri copii mănâncă aceeași ciocolată ca ai lor… doar că mai proastă și mai scumpă!

Deci „Ce-i mâna pe ei in luptă, ce-au voit acel Apus” atunci când inventară MCV- ul” (în special) pentru România?

Răspunsul e simplu. Evident chiar: forță de muncă ieftină dar calificată, gaze, petrol, pamânturi fertile, ape minerale, păduri virgine, aur, sare, uraniu… căci Romania e o țară bogată. Prea bogată… paradoxal, ăsta e blestemul nostru ca neam. Bogăția țării, care alături de alofilie și blestemul sindromului de inferioritate moștenit, probabil, de la străbunicii noștri iobagi, ne-au aruncat într-un agonizant sfârșit de istorie.

Pentru a stăpâni cel mai bogat colț de Europă Apusul avea nevoie de un singur lucru: o clasă politică docilă, domesticită, frăgezită! O clasă controlată și traumatizată de o forță de ocupație internă, recrutată de printre însăși cetățenii României, dresați să creadă că e rușinos să fii patriot, convinși că doar ei, străinii, ne vor binele.
E motivul pentru care Apusul și-a constituit o veritabilă „Coloană a cincea” în România formată din „intelectuali”, securiști și magistrați. Această „Elită” „reformează” societatea românească de 30 de ani până la atomizare, până la aneantizare. Scopul însăși a vieții în România a devenit „reforma” în sine, nu dezvoltarea, nici măcar subzistența fibrei naționale… ci o reformă perpetuă împotriva sinelui nostru personal și național.

Atunci, în disperare de cauză, căutând o soluție de supraviețuire pentru poporul ăsta, fac un apel către Apus: luați tot! Luați și petrol, și gaze, și păduri, și sare… luați tot! luați și aerul de vreți!
Dar luați-vă și cozile de topor, și securiștii, și „incoruptibilii”… și lăsați-ne să fim așa cum ziceți voi că suntem: retrograzi, bigoți, corupți, țigani, hoți…
Doar mai lăsați-ne să fim… români!

Și încă ceva: dacă nu ne placeți cum suntem, dați-ne naibii odată afară din „familia” voastră „perfectă”! Dar făceți-o repede, ca să ne putem reface viața!

• Dan Chitic