Reîncepem seria supărată și supărătoare a revistelor presei vasluiene cu o remarcă forțată, de împrejurări favorabile și vreme nefavorabilă, neremarcată, dar absolut remarcabilă: a trecut o întreagă săptămână, cu două zile de odihnă, ce-i drept, în care pe plaiurile vasluiene nu s-a putut raporta niciun viol, nicio crimă și nici măcar o sinucidere (poate din cauza vremii). Dar, cu toate acestea, presa vasluiană a supraviețuit pe ploaie secetei de subiecte, trăind din amintiri. Această lipsă acută de subiecte infracționale, mult dragi publicului, în ciuda ipocriziei publice, a fost suplinită de media vasluiană, prin tradiție, cu articole care ar putea fi integrate în rubrica generală „Tu știi ce mai face infractorul tău preferat?”, prin care vasluienii sunt ținuți la curent constant cu cererile de eliberare, vizitele la tribunal sau suspansuri legate de eliberare și alte fapte ale celebrilor lor infractori.
Și totuși cât de sărac e Vasluiul?!…
Luni am citit un articol în Știri Est (un site care scrie știri din estul țării, după cum v-ați putut da seama) despre județul Vaslui în care… nu era deloc vorba despre județul Vaslui. Titlul „suna așa”, dacă l-a citit cineva cu glas tare: „CE SALARII CÂȘTIGĂ ROMÂNII: VASLUIUL NU ESTE CEL MAI SĂRAC JUDEȚ!” și în textul articolului se scria despre multe, multe județe, și cât se câștigă acolo în acest început de aprigă și mult discutată toamnă economică, socială și politică. Dar despre Vaslui nu se spunea nimic. Dar absolut nimic! Decât în titlu…
Și atunci eu, în loc să mă apropii de pietre și să tac, să iau cuvintele și să le arunc în mare, am șuiertat la lună și am luat știrea ca să o răsar și să o prefac …într-un subiect pentru revista presei, pen’ că merită.
Informația din Știri Est ne spune care sunt județele cu cele mai scăzute și care sunt cele cu cele mai mari câștiguri. Iar pentru că Vasluiul nu e printre primele (și nebuni să fim să credem că ar putea fi printre cele din urmă vreodată)… ei, bine, rezultă că nu e cel mai sărac, pentru că e pe la mijloc. Lojic, nu? (Știri Est zice așa: „Cele mai scăzute câştiguri s-au înregistrat în judeţele Bistriţa-Năsăud (2.044 lei, cu 22,6% mai puţin decât media pe economie), Harghita (2.059 lei, cu 22,1% mai puţin decât media pe economie) şi Teleorman (2.079 lei, cu 21,3% mai puţin decât media pe economie). La polul opus s-a situat câştigul salarial mediu lunar net realizat în Municipiul Bucureşti (3.666 lei), cu 38,8% peste media pe economie”).
Dar farmecul inefabil al știrii este că citești un articol despre județul tău, așa cum îl anunță titlul, fără să citești nimic despre județul tău …Inegalabil, inovator și felicitări domnului Sorin Saizu, administratorul sitelui din Est!
Unde sunt medicii pe care nu i-am avut?!
Joi, Monitorul e preocupat, din nou, iarăși și periodic de lipsa medicilor de familie din patru comune. Care sunt de vreo câțiva ani aceleași. Deci, singura surpriză și noutate nu mai este alta decât… cum și când vine preocuparea asta. Nu știi niciodată când vine și nici ce o declanșează. Poate fi simpla întâlnire a unui ziarist cu un doctor, care îl face să își aducă aminte de cei mai puțin norocoși decât el.
Preocuparea nu vine la intervale regulate și e la fel de sfâșietoare ca și data trecută. Și găsește autoritățile, și pe dumnealor, la fel de alarmate și siderate de situație, exact ca data trecută, de ai zice că în toată perioada asta consumul nervos trebuie să le fi adus măcar o boală de nervi, dacă nu au ținut în brațe un copac 5-10 minute pe zi, cum se recomandă pe Facebook că ar fi bine, mai ales pentru bolile mentale. Și, pentru că e vorba despre sănătate, Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean, sare în picioare și… se duce la sala de forță, cum obișnuiește… Pentru sănătate.
Titlul a fost „Șase comune fără medici de familie”, iar articolul începe așa: „In plin secol XXI, mii de vasluieni sunt obligati sa bata uneori zeci de kilometri pentru a putea beneficia de retete, trimiteri la medici de specialitate ori in vederea internarii in spitale sau pentru un simplu consult la un medic de familie”. Anul 19 nu e chiar în plin secol, dar cu o criză de rinichi sau chiar un atac de panică uite că îl mai împingi…
În urmă cu 20 de ani, exprimarea ar fi fost „în secolul vitezei, nici un medic nu ajunge la Albești”. Dar cum secolul în care am intrat nu și-a aflat încă un nume nici la Vaslui… Deși se conturează unul: „Secolul fără medici de familie în patru comune”…
Orișicum, noi aici deschidem pariurile că până la sfârșitul anului cel puțin câte un organ de presă din județ va fi preocupat de lipsa medicilor din cele patru comune. Iar preocuparea asta va găsi autoritățile la fel de preocupate ca și data trecută din oricare din celelalte. Până câștigăm vă spunem „Sănătate!”…cu preocupare!
Un concert pentru câteva mii, la feminin
În ziua concertului lui Eugen Doga din centrul Vasluiului, ziarul Est News publică un mesaj subliminal, evitând „la mustață” să facă discriminare. El anunță: „Câteva mii de spectatori sunt așteptate în această seară…”. Ceea ce transmite că bărbații, insensibili, ar face mai bine să stea acasă, respectiv în crâșmă, pentru că nu prea e pentru ei. Iar despre cele „câteva mii de spectatori” ni se spune în continuare că „sunt așteptate în această seară, de la ora 18.00, în Piața Civică ori Sala Polivalentă din Vaslui, în funcție de condițiile meteorologice”. Condițiile metereologice ar fi putut face diferența între ce?! Între câteva mii și… tot câteva mii? Câte? Mai ales că în Sala Polivalentă nu încap mai mult de 2.000… fără domnul primar…
O boală mentală generală
Departe de mine intenția de a lua în batjocură oamenii bolnavi, ei merită toată compasiunea nostră și mai ales tratament, dar nu pot să nu observ evoluția celui care reprezintă întreaga „societate civilă vasluiană”, pe numele său Jenică Rusu. De câteva zile își manifestă nimic altceva decât afecțiunea deplină pentru jandarmii vasluieni, ai țării și ai lumii, ba chiar are o postare, larg apreciată, în care arată că cei care i-au contestat vreodată pe apărătorii legii respectivi ..nu sunt oameni. De unde în urmă cu câteva luni se arunca la picioarele jandarmilor la protestele din Iași, într-un gest teatral și în final jenant prin care dorea să se evidențieze ca fiind maltratat de „criminali” care nu meritau numele de „oameni”.
Cum au evoluat cei care nu erau măcar oameni în cei mai buni dintre oameni?! Nu există o explicație logică? Doar că Jenică a început să vadă lucrurile într-o altă „aură”.. La fel cum a evoluat și Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean, dintr-un „tiran” care „stă în calea progresului județului” în „strălucitul conducător al județului, profesorul Dumitru Buzatu”, spontan. La fel cum au evoluat cei de la USR din cei mai buni politicieni în „sleahtă care își dorește ciolanul”.
Stările și manifestările contrastante ale lui Jenică nu se pot explica altfel decât medical, dar ce nu se poate explica deloc, decât tot medical este starea mentală generală a unui județ în care un asemenea personaj ajunge să se erijeze în „societate civilă” și să fie nu numai crezut, dar luat în considerare, apreciat.
Jenică își face fotografii cu demnitarii județului, apoi coboară în stradă și hărțuiește polițiștii, pentru că i s-a năzărit ceva. Urlă la portavoce din fața Palatului Administrativ despre vinovații pentru subdezvoltarea județului acum, iar peste o lună condamnă la fel de vocal faptul că nu sunt apreciate realizările conducerii. Urlă în fașa Inspectoratului de Poliție, apoi face un interviu cu inspectorul șef Panțâru, iar polițiștii devin „minunații oameni ai legii”.
Jenică poate face tot ce „îl taie capul”, un cap bolnav pentru care bătrânul și celebrul doctor Silvestrovici îi recomanda călduros să nu abandoneze niciodată tratamentul. El e bolnav, nu există dubiu, dar cu ceilalți, cu restul, care îl urmează, chiar cu același entuziasm, în peregrinările sale iraționale de la răul absolut la binele absolut și înapoi, cu politicienii și demnitarii care se fotografiază cu el și îi acordă interviuri, azi fiind buni, iar mâine din nou răi, oare ce e?! Concluzia nu poate fi decât că Jenică reprezintă, într-adevăr, ceva, iar acest ceva nu poate fi decât o boală mentală generală…
