Hai, că se poate
Un
personaj care este propus ministru declară că nu știa că trebuie
să plătească niște taxe și nici că o grindă pusă greșit de
un constructor o să îl ducă la edificarea unei case de 910 mp, în
loc de una de 150 mp. Evident, dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi
răspuns că nici banii necesari construcției (de 6 ori mai mulți)
nu știe de unde i-a luat, la cât de mulți sunt. Un coleg de partid
al zisului ministru wannabe declara că omul are bani, dovadă că
are intreprinderi cu mii de angajați. Doar că, în registrele de la
camerele de muncă sunt înregistrați 101 salariați, și nu „mii
de salariați”.
Un sinistru care se declara strateg,
politician, patron tv, consultant și caghebist ratat susține că
toată lumea este vinovată de închiderea unei televiziuni, cu
excepția sa, desigur. În timp ce pagubește statul cu sute de
milioane de lei din taxe, impozite și contribuții neachitate timp
de 8 ani, în timp ce lasă fără job cca 400 de salariați și fără
asigurări sociale (inclusiv asigurări de sănăate) atât zișii
salariați, cât și foștii salariați (care au impresia că sunt
asigurați, fără să înțeleagă că reținerea de către patron a
CAS și CASS le interzice lor accesul la orice prestație socială
asigurată de acele contribuții), respectivul personaj afișează o
prosperitate inexplicabilă, o avere care nu prea are cum să aibă o
proveniență legitimă.
Având în față aceste două cazuri
de inexplicabilă avere afișată în raport de veniturile declarate,
mă gândeam să dau fiscului niște sugestii de acțiune, mai ales
că este vorba de niște mecanisme copiate de la americani de marii
corifei ai colectării fiscale (care, pe principiul ușii rotative,
intră șefi fiscali și pleacă angajați la multinaționalele din
consultanță, întorcându-se, din când în când, oficial sau
neoficial, ca șefi fiscali).
Voila:
În
procedura fiscală, organele fiscale pot stabili în mod indirect
taxele şi impozitele datorate de persoanele fizice, atunci când nu
există probe sau mijloace directe de a o face, fiind, totuși,
evident că persoana fizică în cauză afişează o bogăţie care
nu corespunde cu veniturile impozabile declarate la fisc. Una dintre
metodele pe care fiscul le poate utiliza pentru a stabili aceste
impozite și taxe, pentru a fi impuse în sarcina celui care își
ascunde averea în vederea evitării impozitării, este așa-numita
metodă a „patrimoniului net”. Conform art. 109-1 alin. (6) lit.
c) din Codul de procedură fiscală, creşterea valorii patrimoniului
net într-un an fiscal poate duce la recalcularea în creştere a
valorii impozitului pe venit. În lipsa unei definiţii legale, se
poate admite că „patrimoniul net” înseamnă valoarea reală, de
piaţă, a bunurilor şi drepturilor din patrimoniu (activul
patrimonial) minus datoriile (pasivul patrimonial). Acest patrimoniu
net revelat în urmarea intervenției clarificatoare a fiscului este
rezultatul derulării unui comerț ilicit sau clandestin, pentru care
persoana fizică în cauză alocă sau afectează o masă de bunuri
și drepturi, fără însă a face publică în mod transparent vreo
diviziune patrimonială care să îl îndreptățească să invoce o
segregare a fiscului de ceilalți creditori, adică vreo limitare a
răspunderii față de fisc.
Prin aplicarea fără menajamente a
acestei metode, fiscul nu numai că poate să devoaleze niște averi
ilicite (care ar putea fi, ulterior, cercetate de alte organe ale
statului), dar poate să și colecteze impozitele, taxele și
contribuțiile aferente. Dacă cei puși în această jenantă
postură, de a plăti taxe și impozite chiar și pe averile și
veniturile ilicite, vor decide să achite datorii la stat de bună
voie, va fi ca o amnistie (sau grațiere înainte de condamnare).
Modelul va putea fi replicat, ulterior, cu toți cei aflați cu musca
pe căciulă. S-ar putea ca noile guverne să aibă surpriza
încasării unor miliarde bune la buget, căci multe zeci sau chiar
sute de miliarde sunt ascunse la vedere de bogații afișați ai
României, din politică sau din biznis. Și mulți asemenea indivizi
ar vrea ca, în sfârșit, averea lor să devină licită și
transparentă, pentru a putea fi lăsată moștenire.
Hai, că se poate.