„Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul”

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.

Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.

Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,
femeia acolo unde începe cerul.

Poem de Victor Hugo (26 februarie 1802 – 22 mai 1885), «Bărbatul și femeia»