„Mor. Și mă tem că și libertatea presei și democrația mor odată cu mine”

1

Julian Assange, un om prea mare pentru o lume prea mică

„Mor. Încet, dar de neoprit. Sunt epuizat și am pierdut mult din greutate. Însingurarea forțată mă omoară. Am doar contacte răzlețe cu lumea exterioară. Totul pentru că am făcut publice crimele de război. Pentru că am deschis ochii societății și pentru că am arătat ceea ce guvernele nu vor să se știe. Mor. Și mă tem că și libertatea presei și democrația mor odată cu mine” – Julian Assange

De acum putem spune așa: a trăit odată printre noi un hacker ciudat, care viețuia cel mai mult pe calculatoare. Era și jurnalist și iubea adevărul, nu putea să iasă din el. Dorința sa era să-l facă cunoscut pentru lume, iar speranța sa era că numai așa această lume se poate schimba în bine. Iar nevoia acestei schimbări era stringentă.

Numele său este Julian Assange și s-a născut pe 3 iulie 1971 în Australia. Este un cibermilitar, să-i spunem, sau cibermilitant, un războinic curajos care a avut ocazia să descopere că există o uriașă diferență între realitatea profundă a lumii în care trăim și ceea ce numim „percepție publică”, ceea ce oamenii primesc ca informații și înțeleg, „opinia publică”, eufemismul ridicol care ni se servește ca gândurile sau ideile noastre. Astfel încât creează un site în care oricine să poată trimite informații „sensibile”, sub protecția confidențialității virtuale. Assange și alți patru oameni administrează acest site.

Wikileaks, numele, în sine, face trimitere la termenul „leaks” = „scurgeri”, a se scurge, și „wiki”, un derivat pe care îl putem plasa în „wicked” = „rău, nelegiuit” sau „weak” = „slab”. Cum dorim…

În 2010, WikiLeaks publică documente despre războiul din Irak (din 2003), dar mai ales un videoclip, care a devenit repede viral la nivel internațional «Collateral murder» (Crimă colatarală). În acest videoclip este înfățișat un atac aerian al armatei americane din 12 iulie 2007, la Bagdad, un flashback de război al SUA în timpul căruia un elicopter american Apache a deschis focul asupra unui grup de civili, inclusiv a doi reporteri Reuters. Cel puțin 18 persoane au fost ucise în timpul atacului. Civili, pe deplin inocenți. După primele rafale care pun la pământ cel puțin 8 civili, soldații americani trag asupra celor veniți să transporte la spital răniții.

Vodeoclipul a scandalizat ceea ce unii numesc „opinia publică”. Establishment-ul american a trebuit să răspundă: astfel încât președintele Obama a condamnat crimele cu câtă teatralitate și-a putut găsi în personalitatea sa de politician versat. Asta se întâmpla față de exterior, însă în interior sistemul l-a transformat de atunci pe Julian Assange în ținta sa principală, dușmanul său numărul unu. Autoritățile americane încep să investigheze WikiLeaks și pe Assange în temeiul legilor împotriva spionajului din 1917. În plus, au fost lansate anchete împotriva sa din partea mai multor agenții guvernamentale, inclusiv FBI.

Toate aceste forțe trebuiau să-l încolțească cumva, cu atât mai mult cu cât WikiLeaks, în spiritul adevărului, continuă să publice informații despre circuitele de corupție ale dictatorilor africani sau cele ale unor companii offshore rusești. WikiLeaks scoate în piața publică mizeria lumii în care trăim, arătând cum sunt descărcate deșeurile toxice în Africa, cum sunt tratate ființele umane în închisoarea de la Guantnamo, care sunt procedurile unor bănci în raport cu clienții lor.

Assange nu face nimic altceva decât să exercite, să practice cu adevărat „libertatea de exprimare” și „libertatea presei”, pentru că deține și utilizează ceea ce celelalte organe de presă, toate, nu au: independență și curaj.

Nu poate fi cumpărat, nu poate fi corupt. Dar trebuia oprit. Ocazia se ivește în 2010, când călătorește în Suedia, unde un procuror deschide o anchetă preliminară în urma mărturiei a două femei suedeze, dintre care una a vrut să-l forțeze să testeze SIDA (ceea ce a făcut) după ce a făcut sex cu el. Cealalaltă a refuzat să semneze declarația prezentată de poliție. După ce fusese clasificată, ancheta preliminară este redeschisă de Suedia în mai 2019. O găselniță și nimic altceva.

În 2012, Julian Assange, încolțit din toate părțile, solicită azil la Ambasada Ecuadorului la Londra. El va rămâne acolo, închis, din 2012 până în aprilie 2019. Odată cu schimbarea președintelui în Ecuador, la începutul lui 2019, este arestat în ambasadă. De atunci a fost încarcerat în închisoare în Anglia. SUA solicită extrădarea pentru „hacking”.

Acum este pe moarte, o moarte asistată. Toată lumea poate vedea asta, toate ONG-urile, întreaga „societate civilă” din așa numitele „țări democratice”, întreaga „opinie publică”, prefabricată de media, așa cum este. Cu toții se pot întreba și evalua care este vina acestui om, pot cerceta care este adevărul. Ar putea, dar nu o fac. Forța propagandei, a manipulării mediei aservite guvernelor și corporațiilor este prea mare, este uriașă și ce nu permite este tocmai ca asta să se întâmple: libertatea de gândire să ducă la cunoașterea adevărului. În cazul lui Assange, precum în atât de multe alte situații, mai generale și cu un impact mult mai puternic asupra propriilor vieți ale subiecților ce fac obiectul acestei manipulări cvasigenerale.

Assange moare, el a pierdut 15 kilograme de la începutul închiderii și este marcat de îmbătrânirea prematură, iar cei care sunt tratați ca niște turme de oi de către media principală și guvernele instalate și controlate de corporații nici măcar nu se întreabă: „Dar, până la urmă, ce a făcut acest om ca să merite un asemenea destin?”. Oile nu vor decât să trăiască fericite în micile lor staule, iar pentru asta acceptă orice, atâta timp cât nu le destramă visele de a se „realiza”, de la o zi la alta… Ghinion!, cum ar spune președintele nostru recent ales în mod triumfător. Acest lucru nu se poate întâmpla până când nu își vor cultiva o conștiință ridicată în care libertatea gândirii să le garanteze dreptul de a fi ființe umane întregi, superioare celor pe care consumismul capitalist și propaganda democrației liberale le trimite la serviciu și la cumpărături și le îndobitocește cu idei iluzorii ca libertatea de a alege… între ceea ce aceeași așa zisă „democrație” le-a furnizat…

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.