„Şi aşa a sosit şi Crăciunul. Fetele pregătiseră mici daruri pentru fiecare dintre noi din cârpuliţele păstrate, din bucăţile de lână. Amelica Bică era maiastră, ştia să facă ceva din nimic.
Am fabricat şi un tort. S-a păstrat pâine din porţia fiecăreia, stropită cu cafeaua de dimineaţă, cu puţinul zahăr ce aveam şi marmelada din raţie.
Ne-am spălat, ne-am pieptănat. În sfârşit, s-a sunat stingerea. Eram singure. A început petrecerea.
La mulţi ani cu sănătate!
Să vă dea Domnul tot ce doriţi Zile senine şi libertate! La mulţi ani, să trăiţi!”
din Dorina Potârcă, «Aminitirile unui „element dubios”», Fundația Academia Civică, 2011
Dorina
Ştefania Potârcă (n. Marinescu), profesoară de franceză, soţia
fruntaşului naţional-ţărănist Virgil Potârcă (deţinut politic
în perioada 1950-1954, mort în închisoarea de la Sighet).
Arestată
la 15 aprilie 1952 în lotul „familiilor demnitarilor”, a trecut
prin lagărele de la Ghencea, Popeşti-Leordeni, Pipera şi
închisoarea Dumbrăveni, executând o condamnarea administrativă de
doi ani.
A fost eliberată la 19 aprilie 1954, apoi obligată să
se angajeze în diverse posturi fără legătură cu pregătirea sa
profesională: muncitoare, vânzătoare, funcţionară. Abia în 1957
a fost reprimită în învăţământ ca profesoară suplinitoare.
