Cum se scrie istoria…

Știți cum e cu istoria asta? Exact ca în fotografia alăturată: mereu există un mic detaliu, pe care unii pur și simplu l-au șters, dar care schimbă, răstoarnă întreaga poveste, modifică radical întreaga narațiune oficială. „Buturuga mică”, cum s-ar spune popular… Uneori istoricii, cei onești cu ei înșiși, îl cunosc, însă nu au curajul să îl mărturisească, pentru că le-ar schimba ireversibil și lor întreaga carieră, în sensul de a o anula…

1. Aici, de exemplu, într-una dintre cele mai celebre fotografii ale tuturor timpurilor, realizată pe 2 mai 1945, eroismul soldatului sovietic (pe care trebuie să ni-l transmită imaginea), ce înfinge steagul sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin, e anulat sau măcar pus în discuție de un mic detaliu: avea la mâini două ceasuri… Asta pentru că era un hoț, iar asta în cadrul unei campanii militare în care jaful, crima și violul au avut proporții uriașe. Fotografia a fost retușată, ca și istoria: un ceas a fost șters. Adevăr istoric!

2. În 1776, potrivit opiniei cvasigenerale, se crea o minune de țară, pe care unii ne-o prezintă ca pe un model de la bun început, o țară a unor oameni liberi și curajoși („the home of the brave”). Foarte frumos! …Numai că nu-i nimic adevărat. „Democrația” aceasta a abolit sclavia abia 90 de ani mai la vale. Însuși Jefferson, unul dintre cei care au redactat Declarația de Independență, plină de „drepturile omului”, unul dintre „părinții fondatori”, era un mare proprietar de sclavi.

Să mai punem: au abolit sclavia după un război civil în care Nordul a folosit emigranții care veneau pe „pământul făgăduinței” drept carne de tun: se întâmpla așa: primiți, spălați, hrăniți, îmbrăcați, trimiși pe front, indiferent dacă aveau instrucție militară sau nu. Un masacru. Adevăr istoric!

3. Revoluția Franceză! „…Allons enfants de la Patrieeee!”. 14 iulie 1789. Dată devenită Ziua Națională a Franței. Revoluționarii francezi iau cu asalt închisoarea Bastilia (unde regimul monarhic ținea chipurile deținuții politici), un simbol al tiraniei. O cuceresc, eliberează „eroii” de acolo și se umplu de glorie. Deci… GLORIOS! …Nu! Rușinos! În afară de fapul că a fost pregătită în laboratoare oculte, ca și alte asemenea „momente” în istorie, și s-a bazat pe o propagandă ostilă monarhiei care avea prea puțin de a face cu adevărul, în momentul maxim al „revoluției”, din închisoarea Bastilia au fost eliberați câțiva infractori de drept comun. Mmm, dar se întâmplă la revoluții, precum la cea românescă din 1989: „eroii” și „infractorii”, cele două noțiuni, se confundă… Adevăr istoric!

4. „Nebunul” de Hitler declanșează războiul mondial la 1 septembrie 1939 atacând Polonia. Iar istoricii până în ziua de azi au răspunsuri sigure asupra cauzelor: omul era „nebun”, voia să cucerească lumea și s-o supună „rasei superioare”, care credea că sunt germanii. Toate astea nu sunt aberații, ar fi prea mult spus, sunt simple prostioare. Ce ”uită”, ”neglijează” istoria, deși e ușor de documentat, sunt masacrele asupra etnicilor germani din Polonia dinainte de invazia germană. Nu mai puțin de 58 de mii de germani au fost uciși. Un GENOCID continuu! Hitler își asumase rolul de salvator al germanilor: din Austria, din regiunea Sudetă, din Rhenania, din… Polonia. Trebuia! În septembrie 1939 era între ciocan și nicovală: dacă nu intervenea în Polonia și lăsa crimele să continue își pierdea respectul poporului german și devenea… istorie, ca un laș, dacă a intervenit, e vinovat de declanșarea războiului mondial… Dar ce spuneți despre faptul că doar câteva zile mai târziu Polonia e atacată de URSS, dar de declanșarea războiului mondial rămâne vinovată doar Germania? Marea Britanie a intrat în război cu Germania pentru că a atacat Polonia. Asta știm. Dar nu a intrat în război și cu URSS, deși făcuse același lucru…

Nu-i așa că-i frumoasă istoria, cea oficială? E plină doldora de prostii, falsuri, contradicții logice și simple aberații.
Pentru că exemplele ar putea continua la nesfârșit și trebuie să ai stomacul a dracu’ de tare ca să digeri în final că trăiești într-o lume în care nimic nu este cu adevărat, în adevăr, ceea ce pare a fi… Sau mai poți să crezi tot ce primești și să trăiești fericit… și ignorant, până la adânci bătrânețe… Bună dimineața!, …sau… Noapte bună, în continuare!

Marea dramă e că oameni care altfel trec drept inteligenți printre noi cred în asemenea prostii și valorifică asemenea aberații, pe care le-au primit pe de-a gata, fără să le cerceteze singuri, iar pe baza lor și-au format concepția despre viață și lume în virtutea căreia se exprimă cu autoritate și îi educă pe ceilalți, care vor rostogoli la nesfârșit aceleași prostiore, cu aceleași consecințe pentru concepțiile altora…
Să mergem și mai departe în istorie și să ne întrebăm cum dracu au reușit romanii să romanizeze Moldova sau Muntenia fără ca să fi ajuns acolo, nici ei, nici urmașii lor vreodată?… Doar istoricii politici și oficiali știu și au răspunsuri… primite de la alții. Și tot așa…