Apele încep să se separe definitiv. Războiul economic pe care Trump l-a pornit cu China va avea cea mai radicală desfășurare pe teritoriul tehnologiilor înalte. E simplu de intuit motivul: tot ceea ce-a fost propagat până acum ca „piață liberă”, „tehnologie deschisă”, „acces democratic” s.a.m.d. nu mai funcționează. Chinezii au reușit să-i bată pe americani cu propriile arme. Știu, sunt mulți cei care o să-mi spună doct că sunt un ruso-chinezo-fil retardat care n-are habar de nimic și care nu vede superioritatea americană. Într-adevăr, n-o văd!
Să revenim la subiect. Dovezile greutăților tehnologice americane se văd la tot pasul. Internetul – arma ultimă aruncată la bătaie de DARPA pentru supravegherea întregului glob – nu mai funcționează în favoarea lor. Vârful a fost atins în haosul declanșat în Orientul Mijlociu. Aceea a fost însă și-o lecție deschisă din care „partenerii” americanilor au învățat ceea ce era de învățat. Chinezii, mai circumspecți din fire, își învățaseră lecția din vreme, doar de-aceea porniseră „Marele Zid” în domeniul tehnologic încă înainte de aprobarea accesului populației la Internet. Rușii, de asemenea. Statele care n-au înțeles despre ce e vorba în „ecuația tehnologică” sunt la ora actuală cățeii americanilor, fiind jefuiți atât informațional, cât și fizic.
De aproximativ trei decade SUA controlează întreaga lume prin intermediul tehnologiilor sale. Bug-uri „uitate” la nivel „low level” au făcut posibilă insinuarea serviciilor secrete americane în absolut orice colț de lume. Totul însă a pierdut teren în ultima perioadă în care și ceilalți au învățat jocul. În timp ce rușii au mers pe calea spinoasă a dezvoltării propriilor tehnologii – cale care până acum nu prea a dat rezultate notabile – chinezii au mers pe drumul pe are merg dintotdeauna: bate-i cu armele lor. Chiar dacă în prima fază au părut penibili, chiar dacă mai mult s-a râs de ei, în final, când treaba a explodat, „problema chinezească” a devenit incontrolabilă. Poate vă întrebați ce s-a schimbat. Mai nimic, tehnologiile sunt aceleași. Doar că „ăia cu ochi mici” au învățat să-și facă singuri jucăriile. Și, făcându-și-le singuri, au învățat și să acopere bug-urile intenționate lăsate de melitarii americani. Astfel, treptat, jucăriile chinezești au devenit impenetrabile.
Chestiunea a devenit de-a dreptul stringentă în momentul în care colosul tehnologic Huawei amenința să devină lider, iar echipamentele sale să împânzească întreaga lume. Practic accesul neautorizat al serviciilor secrete americane s-ar fi suspendat. Acesta este motivul boicotării Huawei.
Faza 1 a presupus stoparea furnizării de tehnologie americană către companie. N-o lovește foarte rău, dovada fiind faptul că afacerile i-au crescut din momentul boicotului. Însă lupta nu se oprește aici. Trump urmează să detoneze nucleara la adresa Huawei: anul viitor i se va interzice accesul la sistemul financiar american. Asta înseamnă că celor de la Huawei le va fi interzis accesul la orice are legătură cu dolarul, adică, practic, le va fi tăiat accesul la lume. Este într-adevăr o lovitură catastrofală. Întrebarea care se pune este dacă va putea supraviețui compania unei asemenea lovituri. E greu de răspuns acum.
Există însă și-o altă întrebare bazată pe constatarea că e prima dată în istorie când americanii apelează la o asemenea armă în războiul economic. Acceptarea dolarului ca „monedă de bază” în tranzacțiile a internaționale a venit la pachet cu garantarea unei neutralități a SUA în ceea ce privește tranzacțiile comerciale și interesele legitime ale statelor. De-a lungul secolului XX respectiva înțelegere a fost încălcată, dar ceva mai mascat. Acum e aruncată în luptă, culmea, într-un diferend comercial cu o firmă! Asta după ce a a fost folosită în diferendul politic pe care-l are SUA cu Iranul.
Problema armelor nucleare de acest tip e aceea că nu pot fi folosite decât o singură dată și că funcționează mult mai bine ca amenințări. Când sunt aruncate în luptă, apar și mijloacele de combatere a lor. Chinezii au intuit și și-au creat propriul sistem de plăți. Rușii, după ce s-au trezit cu sistemul de carduri blocat de-o decizie tembelă, au procedat la fel. Acum până și europenii s-au trezit și își arată mușchii definind PEPSI – Pan European Payment System Initiative – un sistem independent de plăți care se rupe definitiv de sistemele controlate de SUA. Mai mult, PEPSI poate fi ușor interconectat cu sistemele chinezești și rusești, rupând monopolul american nu doar din plățile interbancare, ci și din zone cu implicații ceva mai profunde, precum cardurile. Totul se trage de la sancționarea unilaterală a Iranului când, în ciuda recomandărilor europene de a nu da curs boicotului, firmele europene s-au grăbit să o facă deoarece erau conștiente că altfel le vor fi înghețate conturile. Cu un sistem financiar „insularizat” de cel controlat de SUA, lucrurile nu se vor mai petrece așa.
Iată cum, pornind de la utilizarea irațională a unor arme pe care SUA n-ar fi trebuit să le folosească în veci s-a ajuns la situația în care fluxurile financiare se democratizează, fără a mai raporta la Washington orice mișcare. E un aspect la care s-a ajuns tocmai ca efect al abuzului de putere. Și un semnal cât se poate de clar al neputinței SUA.
O altă armă pe care-o pregătește Trump – și, de asemenea, un semnal clar al încrâncenării luptei – este interzicerea totală a exportului de chip-uri către China. Aici avem de-a face cu un simptom al disperării profunde. Teoretic e un joc menit a îngropa China. Practic însă efectele sunt mult mai perverse. Așa cum din războiul comercial de până acum SUA s-au ales cu falimente în lanț ale propriilor ferme, la fel se va întâmpla cu producătorii de chip-uri. E o iluzie să crezi că treburile se rezolvă atât de simplu. Chinezii dețin deja tehnologiile necesare continuării pe cont propriu a aventurii tehnologice. Poate că se va produce un cutremur, dar să crezi că le mai poți stopa acum avântul ține mai mult de vise.
Certitudinea pe care-o am este aceea că războiul tehnologic dintre SUA și China se va înteți teribil anul viitor. Probabil e anul în care se va atinge apogeul și în care se va ajunge la „despărțirea apelor”. Iar din acel moment lumea se va schimba cu rapiditate.
Autor: Dan Diaconu
