Când Putin spunea că urmează să dezvolte o nouă serie de arme care vor lăsa absolut totul în urmă, comentacii de profesie măcăneau că mănâncă rahat. Zilele trecute, când rușii au prezentat prima rachetă hipersonică funcțională, tuturor le-a cam amuțit zâmbetul. De ce, e simplu. Din acest moment Rusia e singura superputere capabilă de război hiper-eficient.
Până acum, stăpânii războiului eficient erau americanii. Când aveau de rezolvat o problemă în orice colț al lumii, trimiteau un portavion care, înainte de invazia forțelor terestre, făceau franjuri ținta, prezența fizică în teren ținând mai mult de asigurarea ordinii publice și instaurarea de guverne-marionetă. Era modelul cel mai eficient din istorie, cel care a remodelat structura de putere a secolului XX.
Acum lucrurile s-au schimbat. Modelul american de intervenție devine energofag și ineficient. Din punct de vedere teoretic, rușii își pot rezolva problemele în orice colț al lumii în câteva minute. Atât durează până când o rachetă Kinjal își atinge ținta. Iar de atins și-o atinge fără greș. Dacă mai adăugăm că respectiva rachetă este dotată cu focos nuclear, ceva-mi spune că pe la Pentagon le cam curge transpirația rece pe șira spinării.
În ceea ce privește capacitatea de apărare în fața noii tehnologii rusești, aceasta este zero. Doar nu credeți că din prostie s-a apucat Putin să vândă S400 unei puteri NATO. De altfel, scuturile americane erau depășite chiar și în aceea ce privește tehnologiile convenționale, eficiența unui scut antirachetă fiind situată între 3% și 5%. De-aceea au împânzit lumea cu scuturi!
Iată-ne în fața unei întorsături hilare a istoriei. URSS a picat întrucât devenise irelevantă economic și militar. Războaiele pe care le purta erau scumpe și nu-și acopereau cheltuielile. Afganistanul a fost bomboana de pe colivă. Exact în acea situație sunt acum SUA. Războaiele pe are le duc sunt scumpe fără a mai produce absolut nimic. Siria a fost o pierdere fabuloasă, Afganistanul una infinit mai mare. Mai nou, SUA provoacă răzmerițe prin Marea Chinei de Sud de unde ar putea-o încasa groaznic. Per total, cheltuiesc din ce în ce mai mulți bani pe rezultate din ce în ce mai nesemnificative.
Cu noua generație de arme rusești, paradigma războiului se schimbă definitiv. Nu mai ai nevoie de portavioane, ci maxim de nave rapide de mărime medie. Însă s-ar putea ca, în economia războiului, transportul naval să nu mai fie o opțiune. E prea scump și prea lent. În războiul viitorului trebuie doar să trimiți una-două rachete pe teritoriul inamic, iar trupele le poți parașuta. Simplu, rapid și eficient. Nu mai pierzi săptămâni până transporți o navă. La urma urmei eficiența înseamnă, în primul rând, viteză.
Racheta Kinjal e doar prima dintr-o generație de arme care vor transforma radical războiul. Rețineți că de mai bine de zece ani Rusia face față cu brio tuturor agresiunilor: financiare, militare s.a.m.d. În această perioadă nu a regresat ci, din contră, s-a dezvoltat fabulos, ajungând la un nivel la care nici n-ar fi visat în anii 90.
Ce urmează de-aici e simplu de intuit. O nouă așezare geopolitică a lumii care nu va mai ține cont de SUA. Deja Turcia a trecut de la modelul local de apărare la cel regional, țintind controlul Mediteranei. Guvernul legitim al Libiei a acceptat, pentru stabilizarea situației interne, prezența Turciei. Însă, în același timp, a solicitat ajutorul și protecția Rusiei. Sincer nu-mi dau seama al cui trimis special e turcul în Libia: al americanilor cu care fac parte din NATO sau, mai degrabă, al rușilor?
Lumea se schimbă rapid. Am intrat într-un tăvălug din care, într-o dimineață te poți trezi într-o altă realitate decât cea de cu o seară înainte. Sunt ferm convins că noi suntem pe picioarele noastre. Doar avem scut, sistem Patriot uzat moral, F-16 care nu zboară pe frig și, nu în ultimul rând, îl avem pe Radu Tudor are poate oricând să încline balanța războiului împotriva bunului simț. Nu stăm chiar atât de rău. La urma urmei, chiar i-am putea învinge pe ruși, dar sunt ferm convins că, miloși cum suntem, nu vom face asta.
Preluare: Trenduri economice / Autor: Dan Diaconu