Este absolut inutil să afirmăm despre cineva că este sau nu educat. Fiecare supraviețuiește sau nu, în funcție de abilitățile, atitudinile, aptitudinele și cunoștințele pe care le-a acumulat în timp. Astfel, un hoț poate fi un personaj foarte educat în profesia lui de hoț, cu un cod social față de alți hoți, cu studii superioare și mentorat în pușcărie etc. El este needucat, poate, către alte activități decât cele din branșa lui de hoți.
Este, de asemenea, extrem de relevant de cercetat ce școală are fiecare și către ce domenii și-a dezvoltat competențele specifice. Această școală poate fi dată de sistemul de învățământ formal, de comunitatea în care trăiește, de stradă, televizor, presă etc. Totdeauna, însă, această școală își lasă amprenta asupra personalității omului.
De ce aduc vorba despre educație, este simplu: ideea este de văzut unde au supt cei care ne-au adus în pragul falimentului, căci școala din genele personale, impregnată adânc, la vârstă fragedă, nu se mai șterge, ea formează competențe stabile pe toată viața. Sau, cum spune proverbul românesc, „lupul își schimbă părul, dar nu și naravul”.
Dacă au supt la școala de stat, unde au trebuit să tocească și să păcălească sistemul mimând cunoașterea, fără a avea însă abilități formate de aplicare a acesteia, vom obține un profil uman pe care îl cunoaștem: să moară capra vecinului, merge și așa, timpul trece, leafa merge etc. Sunt clare exemple de comportament indus prin școală, iar dacă mulți dintre managerii noștri sunt ineficienți, ei au învățat ineficiența optimă din școală.
Dar dacă au mai suferit și o școală de tip NKVD, atunci cum vor acționa cei ce ne conduc? Puteau învăța din doctrinele partidului conducător, fără să mai plece din țară, acesta era sistemul pe vremea aceea. Ei bine, vedem cu ochii proprii, acei absolvenți aflați acum la putere nu văd criza actuală decât în termenii directivelor. Adică nici vorbă de politică de dezvoltare, de investiție în inovare tehnlogică, de vreun program de antreprenoriat social sau de dezvoltare comunitară! În schimb, multe impozite, taxe iraționale care sugrumă economia și sărăcesc populația aducând-o la disperare! De fapt, ei nici nu pot gândi în alți termeni, căci pe harta lor mentală nu există alte reliefuri decât cele însușite de mult.
Putem noi să așteptăm mult și bine să găsim o urmă de rațiune în politicile la zi, nu o vom găsi, căci sărăcia și dezastrul sunt programate, nu sunt o consecință întâmplătoare a unor stângăcii. Programarea au făcut-o alții, din afară, și funcționează impecabil, atâta vreme cât cei programați sunt la cârma țării.
Faptul că nu se dorește ieșirea din criză a țării este dovedit și de viteza de melc cu care se discută legea educației, care ar putea schimba paradigma de lucru, astfel încât să permită tinerilor să aibă alte concepții, mai emancipate, să permită celor 300.000 de tineri cu studii în străinătate, care nu au supt la biberonul comunist, să aibă o contribuție reală și benefică la dezvoltarea națională, folosind expertiza incompetenților pentru ieșirea din criză a României.
Ne mirăm din nou că „nu există voință politică”. Ba există voință, dar nu în direcția dorită de noi, ci în direcția opusă! O voință direcționată în beneficiul celor cu școala vieții făcută ca la hoți și intrați apoi în politică.
Ne mirăm de ce avem cele mai stupide emisiuni de televiziune, fără miez, fără mesaj, fără speranță… Păi este simplu de constatat: poporul nu trebuie să aibă speranță! El trebuie să dispere, să plece, să lase acest pământ binecuvântat cui dă mai mult.
Ne mirăm de ce filmele tv sunt pline de violență și de sexualitate. Păi, iarăși răspunsul este simplu: tinerii trebuie să aibă disponibilitatea spre violență și sex cât cuprinde, altfel ar fi posibil să nu devină mercenari sau prostituate pentru orice ocupant.
Acesta este consecința nepăsării și vânzării la care au subscris intelectualii din așa-numita societate civilă. S-au dat de partea unor partide politice, au luat câteva firimituri și au uitat că sunt parte a unui popor umilit, sărăcit, prostit cu bună știință și rea voință.
Suntem în ultimul ceas. Mai avem puțin până când vom cumpăra hrană pe cartelă (căci există deja criză alimentară), avem dezechilibre economice atât de grave încât nu ne mai putem gestiona viitorul. Este nu doar ceasul al 12-lea, ci ultimul minut din ceasul al 12-lea! Politicienii stau liniștiți, căci mai au ceva de vândut: ceva bogății naturale, ceva mercenari, ceva prostituate, droguri, arme, o țară etc.
Acesta e viitorul pe care visăm să-l aibă copiii noștri?
- Florin Colceag
Da. Un articol concis si la obiect. Constata, pune punctul pe i, dar nu arata solutii. Daca nu mai avem viitor procedand ca pana acum, atunci care-i cel dezirabil? Ce rol ii acordam lui Dumnezeu in viata prezenta si viitorul nostru. Au mai fost civilizatii infloritoare pe Pamant, care s-au prabusit. Istoria e ciclica, nu liniara. Ce invatam din ea?