Sub zodia curvelor proste…

0
1

Într-un interviu pentru Digi Tv (emisiunea «Față în față») Marcel Iureș spune că oriunde a fost în Europa a putut constata că politicienii sunt văzuți ca niște „prostituate”, niște „indivizi care se vând”. Ceea ce și sunt și ceea ce și fac, ar putea confirma oricare dintre noi, românii, cei cu vreo aplecare spre cunoașterea și înțelegerea politicii din ziulica de azi. Iureș afirma că în Marea Britanie, unde a și locuit, sau în Germania, dar și în celelalte state europene aceasta este percepția publică. La noi imaginea asta asupra politicienilor abia începe să se încetățenească, să prindă contur. Încă un rând sau două de alegeri și românii nu vor mai avea nicio îndoială: aleg prostituate în fruntea țării.

(Dar nu e nimic altceva decât un efect al `democrației`, care pe termen lung înseamnă dezastru și corupere, ca nici măcar un singur principiu și valoare să rămână în picioare. Cel mai bine o spune Țuțea: „Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… Triumful cantităţii împotriva calităţii”, rezultând „incapacitatea de a asigura selecţiunea naturală a valorilor”, „Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei!”, „În democraţie, numai întâmplarea naşte un mare şef”, iar „Democraţia totală e cimitir istoric”.
Nici nu poate fi altfel și, la un anumit nivel al inteligenței și conștiinței, fiecare dintre noi a avut o asemenea viziune a unei finalități nefericite, atâta vreme cât nu există limite impuse pentru gloată, nu există constrângeri, ci doar dezlegarea la toate, la dezmățul poftelor, gusturilor și modelor, atâta vreme cât mediocritatea e promovată ca singura normalitate și se cocoață în fruntea statului, iar prostia e etalată ca spectacol și copiată ca nonconformism. Rezultatul nu poate fi bun, dacă drumul ales nu e cel corect. Fiecare dintre noi a ajuns la această concluzie, cumva, mai mult sau mai puțin clar, dintre cei care nu sunt angrenați în politică și nu au așteptări personale, egoiste din domeniu)

Dar nu a fost mereu așa, politicienii nu au fost mereu atât de curve și atât de proști (pentru că cele două „calități” merg mereu împreună). Tocmai aici este marea diferență dintre politicienii de astăzi ai României și cei din trecut, cei care au făcut Unirea, spre exemplu: cei de azi sunt proști grămadă! Prin comparație, sunt niște alienați în curtea sanatoriului care se trag de organele sexuale și bâiguie aiureli. Nimic altceva!

Să citești discursurile parlamentare ale unui Conta, ale unui P.P. Carp, ale unui Maiorescu, ale unui Kogălniceanu, să asculți discursul unui Iorga …și apoi să treci la o luare de cuvânt a unui Iohannis sau Orban… Nu te poți simți decât cel puțin jenat că trăiești azi. Simți cum te prostești în mod efectiv, parcă fizic ți se micșoarează creierul și devii o ființă umană tot mai mică și neînsemnată până la o previzibilă dispariție într-un norișor de praf… Japițele din ziua de astăzi, care s-au „combinat” fiecare partid cu fiecare altul, au eliminat orice trăire autentică din politică și au transformat totul într-un târg, într-un bâlci. Spiritul nu mai are nicio intrare azi în politică, adică tocmai ceea ce îl deosebește pe om de animale: e o târguială a maimuțelor care sar de pe o cracă pe alta, de pe un liant pe altul, o târguială pentru banane, cu sunete onomatopeice, gesturi largi caraghioase, doar mimică gravă…

Te sperii că primatele astea care imită atât de bine omul sunt urmașii unui Iorga. Un Ludovic Orban stă pe locul pe care l-a ocupat Iorga… și mintea ar trebui să ne plângă prin ochi cu lacrimi de sânge!
Oricât ar leorbăi – și Doamne apără! – cât pot să o facă, majoritatea celor de azi sunt plați, nu sunt capabili să producă o analogie istorică, nu pot să lumineze nimic printr-o comparație, pentru că sunt lipsiți și de cunoașterea, dar și de spiritul istoriei sau al filosofiei politice. Ei sunt niște ageamii. Sunt rudimentari, nu faci nicio descoperire cu ei, nu câștigi nimic, stau mereu în locul comun și vorbesc despre aceleași lucruri banale de ani de zile puțin diferit mereu. Ăștia în afară de ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, cu toate fonfleurile și matrapazlacurile subterane la care au mai fost și parte, nu mai știu absolut nimic. Au cultura ziarelor, pentru că au trăit mereu în actualitate și au rumegat tain de la partid sau s-au adăpat de la stat. Asculți un discurs al lui Iorga și apoi unul al lui Orban, sau Iohannis, și atunci știi că statistica aceea care spune că lumea se prostește iremediabil nu poate să mintă.

Iorga făcea istorie când se urca la o tribună, ăștia de azi ciorovăiesc ca niște babe screlozate, despre aceleași ordinării, aceleași socoate, aceleași nimicuri. Își închipuie că fac politică când fac doar bârfe, își închipuie că fac economie când fac doar niște calcule. Istoricul, savantul Iorga avea calibru, avea greutate, nu numai că se ridica la înălțimea momentului istoric, dar îi dădea și nota, îl și depășea. Ce să te faci azi cu bambilicii ăștia?!

Prin lume, asemenea: oameni puțini, un Trump în America, un Putin în Rusia, un Orban în Ungaria, un Xi Jinping în China, un Duda în Polonia, în Japonia mereu, ăștia fac istorie pentru țările lor, în rest maimuțele care imită omul crezând că fac politică, „prostituate”, „vânduți”. Dar e totuși posibil și destul de probabil ca de 30 de ani România să aibă parte de cei mai proști politicieni din lume și cele mai mari curve… E foarte posibil!… Gândiți-vă că au vândut jumătate de țară ca să reușească în același timp să o îndatoreze mai mult decât oricând. Asta e singura lor performanță istorică, demnă de lada de gunoi a istoriei, ca și ei… Așa că am fi nedrepți să îi considerăm doar curve, ca mai toți ceilalți de prin lume, sunt curve proste!..

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here