Ce a fost cel mai sigur în 2019, într-o lume amenințată de războaie și catastrofe naturale. Răspunsul e sigur: să fii miliardar. Așa cum este proiectat sistemul capitalist, el face ca averile celor mai bogați să crească în două moduri: constant sau prin șocuri bursiere. În condițiile unei „piețe libere”, guvernată de o „mână invizibilă”, așa cum vorbește teoria economică (sau mai bine spus fanteziile economiștilor) s-ar putea crede, cu deplin temei rațional, că averile celor mai bogați pot crește, dar pot la fel de bine și să scadă, fiind supuse fluctuațiilor pieței. Numai că acest din urmă lucru nu se întâmplă…
Dintre primii 500 cei mai bogați oameni din lume, în 2019, doar unuia singur, și anume lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon, i-a scăzut averea, cu 13 miliarde. Iar asta în urma divorțului, prin care s-a perfectat o înțelegere financiară în valoare de 38 de miliarde de dolari, care a marcat un record absolut: cel mai scump divorț din istorie.
Dacă e așa și în mod constant miliardarii lumii pot doar să prospere, nu e firesc să ne întrebăm: Oare nu cumva acest sistem, în întregul său, a fost proiectat astfel încât bogații, cei mai bogați să-și prezerveze statutul, să-și întărească pozițiile, să …guverneze, și nu numai în lumea economică, ci și în cea politică sau socială, adică, în final, să guverneze în mod absolut.
Numai ajuns la aces prag, vei constata că au toate pârghiile pentru a o face: policieni mereu vulnerabili din punct de vedere electoral, pregătiți oricând pentru compromisuri amorale, o întreagă industrie a lobby-ului, care nu e nimic altceva decât o formă mascată și legală pentru traficul de influență și mită, o presă, în întregul său, fără excepții, gata să spună orice și să se angajeze în orice campanie publicitară sau de defăimare pentru orice politician încolonat în sistem sau împotriva unuia care ar îndrăzni să demaște stăpânirea finanței asupra politicului, pentru un contract de publicitate profitabil. Totul, dar absolut totul, pledează în favoarea acestei idei: sistemul e astfel construit încât să asigure supremația miliardarilor, a celor foarte bogați.
Dacă cei mai bogați 500 de oameni din lume, a căror avere a crescut cu 25% în 2019, ar forma o țară, aceasta ar fi a treia cea mai bogată din lume. Averea lor cumulată, de 5.900 de miliarde de dolari, a fost depășită în 2019 doar de PIB-ul Statelor Unite și al Chinei, dar a avut un ritm de creștere mult mai mare.
Numai Mark Zuckerberg și Bill Gates sunt la începutului lui 2019 cu peste 20 de miliarde de dolari mai bogați decât erau la începutul lui 2018.
Pe fondul unor asemenea creșteri, generate la bursă, FMI avertiza că acțiunile de pe piața americană sunt supraevaluate. Cu alte cuvinte, balonul de săpun se umflă, iar când se va sparge lumea trebuie să fie sigură: va veni o altă criză. Asemănările cu anii dinaintea crizei financiare precedente pot fi observate peste tot în lume.
Și de ce nu ar arunca miliardarii lumea într-o nouă criză financiară? Atâta vreme cât un alt mare adevăr, pe cât de evident, pe atât de ocultat, ne spune că precedenta criză le-a fost extrem de favorabilă?! Să luăm aminte: statistici uimitoare la prima vedere arată că cota de profit a atins un record în plină criză economică în Statele Unite, de exemplu. Cota din veniturile realizate la nivel naţional care reprezintă profiturile, şi nu salarii, a fost în 2012 de 25%. Cea mai mare din 1950, 1951 încoace. De fapt, dacă dăm la o parte impozitele pe profit, a fost cea mai mare din anii treizeci încoace. Ce trebuie ştiut şi înţeles este că tocmai şomajul şi stagnarea economică au fost cele care au ajutat la creşterea cotei de profit. Oamenii nu îşi pot găsi locuri de muncă, ajungând să fie dispuşi să lucreze pe salarii mai mici. Ei vor munci mai mult şi mai greu de frica de a nu fi concediaţi, pentru că ştiu că nu îşi vor găsi un alt loc de muncă uşor, vor ține cu dinții de actuala slujbă. Karl Marx numea fenomenul „efectul armatei de rezervă”, care are calitatea de a păstra salariile mici, într-un raport invers de proporţionalitate cu productivitatea. Aceste efecte ale crizei au ca finalitate profituri record pentru corporaţii. Excelent time for business!
Un alt efect benefic al crizei pentru marii corporatiști rezultă din faptul că în plină criză pot împrumuta bani la rate ale dobânzii foarte mici. Rămânând singurii de pe piaţă care îşi mai permit luxul de a împrumuta, odată cu căderea micilor afaceri, beneficiază de rate extrem de mici, din cauza lipsei de cerere pentru împrumuturi. Şi astfel vedem cu ochiul liber cum criza aranjează totul în favoarea marilor corporaţii, a marilor afaceri, a marilor capitaliști, pentru care, la urma urmei, există și lucrează întregul sistem.
Acum, din nou, vedem cum decuplarea burselor financiare de economia reală devine tot mai evidentă după un deceniu în care marile bănci centrale au crescut masa monetară și au încurajat creditarea în numele revenirii din criză, crescând în mod disproporționat valoarea activelor financiare și veniturile investitorilor. Această bulă se va sparge, este inevitabil și doar o chestiune de timp. Va veni o nouă criză, pe care, ca și în trecut, o vor plăti cei mulți, „contribuabilii”, determinați în anii crizei trecute de către guvernarea politică arvonită de miliardarii corporatiști să deconteze „salvarea sistemului bancar”. În vreme ce acești miliardari vor acumula la fel de mult sau chiar și mai mult în criză…
Este una dintre cele mai mari ironii ale capitalismului democratic (mai sunt și altele), ocultate de politicieni, media și teoreticienii economiști cu ochelari de cal. Și fac asta pe bani printr-un acord tacit! Restul din discuțiile așa zis „economice” e intelectualism și propagandă… Și mai este și divertismentul…
