Banii, partea esențială a „binomului” și falsul consens…

0

…Și, din nou, raportăm totul doar la bani. Așa cum – n-are rost să ne menajăm – mulți dintre noi au făcut-o în 2012, când au votat în favoarea demiterii lui Băsescu nu pentru că le repugna comportamentul său ca președinte, ci strict pentru că anunțase, cu tupeul din dotare, tăieri de pensii și salarii. Aidoma, azi, mulți vor doar eliminarea pensiilor speciale ale magistraților, nu și eliminarea abuzurilor săvârșite de către unii magistrați. Aidoma, azi, raportarea multora e strict la bani, nu și la LIBERTATE și DREPTATE. Sigur, printre cei care vor eliminarea pensiilor speciale ale magistraților se numără și mulți dintre cei care s-au revoltat împotriva abuzurilor din acest sistem, din „justiție”. Aceștia se întreabă, pe bună dreptate, de ce trebuie să mai aibă și pensie specială niște cetățeni care fie au siluit dreptatea, fie nu s-au revoltat împotriva colegilor care au făcut-o. Însă realitatea este că eliminarea pensiilor speciale ale magistraților o vor mulți doar pentru că se raportează la banii proprii, o vor mulți care, altfel, sprijină cu cerbicie erorile și ororile judiciare. Mulți vor azi eliminarea pensiilor speciale, dar nu și eliminarea abuzurilor. La asta să ne gândim zilele acestea, când ni se va părea că tocmai am descoperit un mare consens național…

Ducând acum discuția către zone mai profunde, în esență, pentru mine, este evident că medicul și profesorul – pentru a da doar două exemple – NU au de ce să câștige mai puțin decât procurorul sau judecătorul. Binele individual generat, valoarea socială a muncii medicului și profesorului NU sunt cu nimic mai puțin importante decât cele ale magistratului. Aici trebuie purtată discuția! Într-un stat care se raportează corect la cetățeni și societate, medicul și profesorul, de pildă, vor avea venituri similare cu cele ale magistratului. În plus, sunt de părere că ideal e să ridici la același nivel, nu să scazi la același nivel. Aș prefera să creștem cât mai mult pensiile oamenilor, în loc să ne preocupe mai degrabă scăderea unor pensii astfel încât cel cu pensie mică să se simtă oarecum bine, să simtă că i s-a făcut dreptate. Nu, nu i s-a făcut. I s-ar fi făcut doar dacă ar fi primit mai mult el din scăderile operate la alții… Însă ca să primească mai mult el, cel nedreptățit, ar trebui să începem să apreciem just valoarea socială a muncii fiecărei bresle…

În încheiere, trei concluzii:

1. Eliminarea unor pensii speciale n-ar trebui să bucure atât de mult încât mulți cetățeni să permită stării de bucurie să acopere simțământul firesc de revoltă în cazul în care se trezesc la toamnă că nu li se mai cresc propriile pensii cu 40 la sută…

2. Se pare că, deocamdată, ca și în 2012, ne unește doar raportarea la FINANCIAR, nu și la MORAL. Chiar dacă avem dreptate considerând că n-au de ce să fie unii „deasupra muritorilor de rând”, ar fi minunat dacă milioane de români și-ar pune această problemă raportat și la principii precum DREPTATEA și DREPTURILE OMULUI, nu raportat doar la partea financiară a problemei…

3. Atât de multă dreptate se face cu această lege de eliminare a pensiilor speciale, încât vă dau doar un nume: Coldea. Pe el NU îl afectează absolut DELOC această lege… Partea esențială a „binomului” e și va fi bine-mersi în continuare, inclusiv din punct de vedere financiar…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here