Să o spunem pe cea dreaptă: în fața idioțeniei unui personaj cel puțin instabil psihic ca Trump, iranienii au arătat deplină înțelepciune, chibzuință, atacând doar baza din care a fost lansată drona ce le-a asasinat generalul, fără a pune în pericol „vieți americane”, cum spun chiar „excepționalii” planetei. Au transmis astfel doar un mesaj și au făcut asta pentru a nu-i provoca pe americani. Deoarece știu ce vor americanii. Vor Iranul! Au nevoie de resursele lor! În fapt, sunt disperați după resursele lor și nu știu cum să facă să pună mâna pe ele.

Spre finalul mandatului, Trump a ținut să le facă o dovadă grangurilor duri din mediul de afaceri american care l-au propulsat ca președinte că poate să le livreze Iranul, provocându-i pe iranieni în modul cel mai ilegal și imoral. Pentru a mai obține un mandat de la ei. Pentru că mandatul nu i-l dă poporul american. Să nu mai fim naivi!

Dar iată un mesaj pentru „naivitatea democratică” a românilor: „Unde vedeți o lipsă a prezenței americane? Chiar în inima acestei zone. Ce lipsește? Iranul. Are a patra cea mai mare resursă de petrol din lume. 40% din petrolul lumii trece chiar pe aici, prin strâmtoarea Hormuz. Dacă controlezi Iranul, controlezi Eurasia, controlezi lumea. Imperiul! Un imperiul adevărat! Nimeni nu se va mai pune cu noi vreodată”.

Este discursul pe care vicepreședintele american „Dick” Cheney îl ține în fața fostului președinte George Bush junior în cadrul unei ședințe. Se întâmplă în filmul celebrului regizor american Oliver Stone, un insider al clasei politice americane, în special republicane, «W. Dubya», film autobiografic, asupra devenirii și carierei Bush-ului junior: din golan – președinte. Pelicula e mai mult decât flatantă pentru aceasta…

În mod „curios” filmul, apărut în 2008, nu mai poate fi găsit acum cât e online-ul de mare…

În cadrul său, există această secvență în care liderii americani ai vremii, președintele, vicepreședintele, secretarii de stat de la Externe și Apărare discută despre Orientul Mijlociu. Vicepreședintele „Dick” Cheney, interpretat de actorul american Richard Dreyfuss, ține un monolog (în nota celui mai dur realism politic) mai mult decât revelator pentru românii care nu au înțeles încă ce s-a întâmplat în Irak și de ce americanii i-au provocat acum pe iranieni:

„Vreți să știți ce văd eu, domnule președinte? Văd o lume în care, peste 25 de ani, resursele Amercii nu vor mai exista. S-au terminat! Cererea e acum mai mare cu 14-15% și avem două oceane care ne blochează accesul la resursele lumii. Credeți că vom mai avea alianți atunci? Avem 5% din populația lumii. Folosim 25% din energia sa. Credeți că Rusia și China ne vor ajuta, când ele însele au nevoie de resursele astea?

18% din resursele de energie viitoare ale lumii sunt chiar aici, în Eurasia, unde, în cele din urmă, se află premiul: petrol, gaze, apă. Numai Irakul are 10% din rezervele lumii. 17 din 18 terenuri petroliere nu sunt încă dezvoltate. Avem baze militare în mai mult de 110 țări din întreaga lume. Dacă vom include și Irakul uitați ce se întâmplă: suntem în cel mai fertil punct al civilizației! Desțelenim mlaștina! O reconstruim! Dezvoltăm resursele lor la maximum! Vom avea o putere care nu va putea fi întrecută în timpul vieții noastre! Dacă vom rămâne pe acest plan.

Nu există ieșire din Irak. Rămânem!

Aceasta este realitatea, ca să nu uităm. Unde vedeți o lipsă a prezenței americane? Chiar în inima acestei zone. Ce lipsește? Iranul. Are a patra cea mai mare resursă de petrol din lume. 40% din petrolul lumii trece chiar pe aici, prin strâmtoarea Hormuz. Dacă controlezi Iranul, controlezi Eurasia, controlezi lumea. Imperiul! Un imperiul adevărat! Nimeni nu se va mai pune cu noi vreodată”.

Românilor care au citit rândurile de mai sus le rămâne să creadă aceste argumente practice… sau propaganda despre regimul iranian, modul în care sunt oprimați iranienii și mai ales femeile iraniene, cât de criminali sunt liderii lor, cum susțin grupările teroriste din țările vecine (fără a se fi furnizat vreodată cea mai mică probă în acest sens) șamd

G.W. Bush și imperiul ”drăguț”

Punctul culminant al filmului, așezat chiar în mijlocul derulării (minutul 64): într-o ședință a staff-ului prezidențial, vicepreședintele „Dick” Cheney face un expozeu în favoarea invadării Irakului. Mai mult decât, Cheney este realist și elocvent vorbind despre ceea ce a contat cel mai mult în situația dată: controlul resurselor și consolidarea Imperiului. Da, Imperiul ”drăguț” pe care îl apreciază atât de mult românii. De parcă ar putea exista așa ceva… După invadarea Irakului și Iranului? „Nobody will fuck whith us!”, în cuvintele vicepreședintelui (Citește mai departe…)