Îmi aduc aminte când eram mai tânără și voiam cu orice preț să-mi demonstrez dreptatea. Uneori era nevoie de multă perseverență, dar nu mă lăsam până nu reușeam. Ce conta că cei cărora trebuia să le demonstrez se puteau lămuri mai bine fără insistența mea? Nu-i vorbă, că de multe ori aveam și dreptate, mai ales când știam că dețin argumente de necombătut, doar că insistența mea de multe ori deranja.
Cât de uricioasă trebuie să fi fost! Mă gândesc la asta acum, când văd atâția care se comportă așa. Sau chiar mai rău. Prin mijloace nu tocmai demne de respect, cu argumente și dovezi false, jignind și desconsiderând pe oricine le stă împotrivă. Un fel de „scopul scuză mijloacele”. Totuși, cei care fac uz de asemenea practici s-or fi crezând deștepți? Probabil că da, dar și sunt? Firește, aș putea să răspund „cu voce tare” la întrebarea asta, dar mi-aș contrazice tocmai principiile enumerate până acum.
Între timp m-am convins: adevărul nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. Și numai bunul Dumnezeu îl știe. Mintea ne poate juca de multe ori feste, iar judecata ne poate fi afectată de ceea ce VREM să vedem. Sau de ce vor alții să vedem.
Ați fost vreodată în situația, atunci când vreți să vă convingeți de ceva, de a trece peste niște amănunte, aparent nesemnificative, doar pentru că nu corespund realității proprii? Când, setați pe o anume variantă, ignorați tocmai varianta corectă? Și, de ce căutați mai mult, vă îndepărtați mai mult de adevăr? Eu da.
Uneori oamenii nu vor să audă adevărul pentru că se simt mai confortabil în minciună. Iar internetul contribuie cu vârf și îndesat la sporirea acestui confort. Nu uitați că cea mai mare manipulare în cazul Referendumului pentru familie din toamna lui 2018 a fost posibilă pe Facebook. Mulți nu au înțeles asta nici acum. Sunt mulți care nici în fața evidențelor nu-și revin, pentru că nu vor sa accepte alt adevăr decât al lor. E ușor să minți oamenii, dar mai greu să le scoți minciuna din cap.
E
plin internetul de specialiști în orice. Expansiunea de idei pe
Facebook nu denotă curaj, din contră. Faptul că ne luptăm aici
unii cu alții, nu înseamnă că facem ceva. Curaj ar fi să aplicăm
și în realitate principiile pe care le susținem cu atâta
convingere și să fim exemplu pentru ceilalți. Bine, dar care-or fi
alea? Căci nu mai contează adevărul, ci doar părerea mea sau
părerea ta. Așa cum nu mai contează bunul gust, ci gustul meu sau
gustul tău.
Închei cu o zicere care poate fi luată și ca
sfat:
„Toți cei care pretind a avea dreptate ar trebui să
dea dovadă de mai multă atenție ca adevărul să fie de partea
lor” – Pierre Dac.
- Liliala Lupu
11 ianuarie 2020
„Minciuna și manipularea sunt cele mai ușoare informații de digerat pentru că sunt concepute, spuse sau scrise conform dorințelor celor mințiți sau manipulați” – Viorel Muha
