Ce scria presa din Sankt-Petersburg în 1898 despre neamul românesc și despre limba română: „Popor blând și iubitor de pace în sine”
„Popor blând și iubitor de pace în sine, românii sunt ferm stabiliți pretutindeni și își răspândesc identitatea cu atâta succes, încât oamenii din alte neamuri, după ce au locuit cu ei, se transformă treptat în români. Așa că au românizat deja mulți sârbi, bulgari, popoare ugrice.
Această abilitate remarcabilă de a româniza un neam complet diferit se explică în principal prin faptul că românii nu au nici capacitatea și nici dorința de a învăța o limbă străină. Dacă nu este absolut necesar, românii nu vor depune nici cel mai mic efort să vorbească cu vecinii. Îi lasă să încerce ei înșiși să vorbească cu ei. Vecinii cedează cu adevărat, învață limba română și vorbesc cu veneticii. Încetul cu încetul, această limbă devine o limbă de circulație obișnuită acolo unde nu se auzea înainte.
Și femeile românce contribuie foarte mult la românizarea celor de alt neam, femei cu care slavii și maghiarii vecini se căsătoresc de bunăvoie pentru frumusețea lor. „Și de îndată ce o româncă se alătură oricărei familii, toată casa devine românească”, spune un proverb sârbesc”.
