„Aţi făcut dintr-o ţară întreagă scopul despreţuit al gâlcevilor voastre copilăreşti şi criminale…”

Nicolae Iorga, 25 octombrie 1915:

„Stâmpăraţi-vă!… De şeizeci de ani ţara, abia alcătuită, v-a fost pe mână… V-aţi mâncat între voi ca nişte câini, ca nişte fiare, pentru glorie, pentru câştig, pentru ambiţii de leneşi şi capricii de femei. Aţi făcut dintr-o ţară întreagă scopul despreţuit al gâlcevilor voastre copilăreşti şi criminale… Şi azi vă sfâşiaţi din nou… Voi faceţi cât vă taie capul.

Lupte şi injurii, destăinuiri şi răspunsuri, calomnii şi contracalomnii, aţâţări şi contraaţâţări. Valuri de noroi care curg fără să le purifice măcar o picătură de sânge românesc vărsat contra duşmanilor ţării – iată spectaculul de azi al României.
Iată spectacolul pe care clasa dominantă a României îl dă, târând în vârtejul maniilor sale de război civil şi pe refugiaţii desperării ţerilor robite. Hidos şi condamnabil spectacol!
Ni întoarcem faţa de la dânsul şi spunem tare, fără frică de „teroarea” unuia şi altuia, aceste cuvinte de mustrare, care ni vin pe buze nu de la jignirile sau ambiţiile noastre, care nu sunt, care nu pot fi, ci de la marele sentiment de revoltă tăcută a ţerii:
De şeizeci de ani ţara, abia alcătuită, v-a fost pe mână; pe rând familiilor dintr-o tabără şi familiilor din cealaltă tabără a unei protipendade putrede, galvanizată de setea de parvenire a unei burghezii de advocaţi;
Nu i-aţi putut da pământul ţeranului;
Nu i-aţi putut da şcoală poporului;
Nu i-aţi putut da administraţia interesului public;
Nu i-aţi putut da politica naţonală a statului;
Nu i-aţi putut da armata idealului.
V-aţi mâncat între voi ca nişte câini, ca nişte fiare, pentru glorie, pentru câştig, pentru ambiţii de leneşi şi capricii de femei. Aţi făcut dintr-o ţară întreagă scopul despreţuit al gâlcevilor voastre copilăreşti şi criminale.
Şi azi vă sfâşiaţi din nou, la un ceas ca acesta, punând pe ruinele oricărei ordine şi autorităţi, care dispar, cu tron cu tot, cu furioasa voastră încleştare, steguleţe de partid, în locul marelui steag al ţerii, prea greu pentru mânuşiţele voastre biereşti!…
Voi sunteţi cei mari şi tari. Voi faceţi cât vă taie capul, pe un drum, curat şi larg, al idealului…
Situaţia voastră, a partidelor, n-o veţi salva. A ucis-o momentul istoric. Dar măcar ca oameni veţi putea trăi între noi pentru ceea ce veţi dat pozitiv după şeizeci de ani ai negaţiei constituţionale.
Iar dacă nu veţi face-o, se va deschide scaun de judecată la Bucureşti, a doua zi după totala risipire a speranţelor noastre. S-o ştiţi!”.