Oamenii devin mai rapizi… și mai proști

0
Oameni plecari

Știm cu toții fabula lui Esop despre țestoasă și iepure, dar puțini sunt aceia dintre noi care cred că în lumea reală cei înceți precum o țestoasă au vreo șansă de a-i învinge pe cei care se mișcă foarte rapid. Puțini sunt cei care, alături de Milton, cred că „și ei slujesc, care doar stau și așteaptă”. Cei care stau și așteaptă rămân în urmă, proști. Moțăi, pierzi.

Cei dintre noi care cred că a o lua încet înseamnă a petrece timpul bine sunt o minoritate în lumea noastră nebună și trepidantă. Suntem o specie pe cale de dispariție. Din acest motiv, este reconfortant să descoperi că până și oamenii de știință încep să ne dea dreptate.

Să-i luăm drept exemplu pe psihologii Pam A. Mueller de la Universitatea Princeton și Daniel M. Oppenheimer de la Universitatea din Los Angeles. Într-un studiu inovator acești cercetători serioși au demonstrat că pentru a reține mai bine informațiile, scrisul de mână este mai util decât tastatul, deoarece scrisul de mână este mai încet, iar tastatul mai rapid. Ca țestoasa lui Esop, Mueller și Oppenheimer au demonstrat că încetul și calmul câștigă cursa, cel puțin în ceea ce privește învățătura.

Spre deosebire de studiile anterioare care arătau că laptopurile sunt instrumente precare pentru a lua notițe din cauza numeroaselor distracții oferite de internet, acest ultim studiu demonstrează că scrisul de mână este mai bun pentru simplul fapt că îl încetinește pe student. Studentul care tastează poate transcrie aproape tot ceea ce spune profesorul fără să fie nevoit să analizeze critic. Procesul de transcriere nu necesită niciun gând și de aceea nicio gândire critică. Degetele alunecă pe tastatură cu o viteză amețitoare, punând cuvintele pe pagină la fel de rapid cum părăsesc gura profesorului. Și cu toate astea, creierul este deconectat de la ceea ce spune profesorul sau de la ceea ce scriu degetele. Nu există nicio confruntare activă sau proactivă cu materialul discutat. Sublimul se pierde în subliminal.

După cum au descoperit psihologii și educatorii, și după cum știau demult oamenii cu bun simț, un eșec de a semnala creierului că materialul este important va avea drept rezultat eliminarea lui din memorie de dragul eficienței mentale. De ce să reții ceea ce pare lipsit de importanță, din moment ce nu e atrăgător? Prin opoziție, a lua notițe de mână este o activitate mai lentă și din acest motiv necesită ca ascultătorul să fie atent. Nu poate scrie fiecare cuvânt pe care îl spune profesorul, așa că este necesar să fie selectiv, să aleagă citatele importante, să rezume concepte și să pună întrebări când nu înțelege ceva.

Potrivit lui Mueller și Oppenheimer, „a transcrie conferințele cuvânt cu cuvânt, în loc de a procesa informația și a o reașeza în cuvinte proprii dăunează învățării studentului”.

Stanislas Dehaene, un psiholog de la College de France din Paris, a întărit teza celor doi cercetători. Într-un interviu pentru New York Times, el a afirmat că studenții care vor să reușească la școală ar face bine să lase acasă laptopurile: „Când scriem, un circuit neuronal unic se activează. Există o recunoaștere de bază a gestului în cuvântul scris, un soi de recunoaștere pe bază de stimulare mentală în creier. Pare că acest circuit contribuie în moduri unice, pe care nu le-am realizat până acum.”

Este nevoie de astfel de cercetări, chiar dacă pentru cei care nu și-au pierdut bunul simț concluziile sunt evidente. Pentru ceilalți, devorați de ideologia iepurelui din fabulă, doar studiile științifice îi vor face să vadă erorile. În timp ce iepurele crede că poate câștig cursa agitându-se ca o furtună de nisip, țestoasa înceată, scriind lent, dar sigur, în felul cursiv și legitimat de istorie, îl va lăsa pe studentul distrat în vârtejul său, și va trece linia de sosire fără grabă, glorios și cu bună cuviință.

__________________________________________

People Are Moving Faster… and Getting Dumber

by Joseph Pearce

We all know Aesop’s fable about the Tortoise and the Hare but few of us really believe, in the real world, that slowcoaches like the tortoise have a cat in hell’s chance of beating those in life’s fast lane. Few really believe, with Milton, that “they also serve who only stand and wait”. Those who stand and wait get left behind, stupid. You snooze, you lose.

Those of us who believe that time taken is time well spent are in a minority in our frantic and frenetic world. We are an endangered species. It is, therefore, refreshing to discover that even scientists are beginning to agree with us. Take, for instance, research psychologists Pam A. Mueller of Princeton University and Daniel M. Oppenheimer of the University of California, Los Angeles. In a groundbreaking study, these diligent researchers have shown that handwriting is better than typing as a means of retaining information precisely because handwriting is slow, whereas typing is fast. Like Aesop’s tortoise, Mueller and Oppenheimer have proved that slow and steady does indeed win the race, at least where learning is concerned.

Whereas earlier studies argued that laptops were poor tools for note-taking because of the many tempting distractions on the internet, this latest research illustrates that handwriting is better for the simple reason that it slows the learner down. The typist, sitting in a classroom, can transcribe almost everything that the teacher is saying without having to critically engage with what’s actually being said. The transcription process requires no thought and therefore no critical thinking. The fingers dance over the keys at dazzling speed, putting the words down on the page as fast as they leave the mouth of the teacher, and yet the brain is disengaged from what’s being said by the teacher or written by the fingers. There is no active and proactive grappling with the material being discussed. The sublime gets lost in the subliminal.

As psychologists and educationists have discovered, and as those with common sense have always known, a failure to signal to the brain that the material is important will result in its being discarded from memory for the sake of mental efficiency. Why retain what seems to be unimportant because it was unengaging? In contrast, taking notes by hand is slower and therefore requires that the listener pays attention. He can’t write down every word the teacher is saying so he needs to be selective, choosing significant quotes, summarizing concepts, and asking questions when something is not understood.

Mueller and Oppenheimer conclude from the data collected in their study that ”transcrib[ing] lectures verbatim rather than processing information and reframing it in their own words is detrimental to [the student’s] learning.” Corroborating the results of this research, Stanislas Dehaene, a psychologist at the Collège de France in Paris, told the New York Times, that students who wish to succeed should consider leaving their laptops at home or in their dorm rooms. “When we write, a unique neural circuit is automatically activated,” he said. “There is a core recognition of the gesture in the written word, a sort of recognition by mental simulation in your brain, it seems that this circuit is contributing in unique ways we didn’t realize.”

Such research is needed, even if the conclusions are somewhat obvious to those who haven’t lost their common sense. For those who have long since abandoned common sense for hare-brained ideology, only scientific studies will make them see the error of their ways. Meanwhile, as the hare-brained continue to think they can win the race by rushing around like a dust storm in a desert, the slow plodding tortoise, writing slowly but surely in time-honoured cursive script, will leave the vacuous in their vortex, crossing the finishing line with gloriously unhurried decorum. 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here