Cu fiecare caz ceva mai deosebit, devenit mediatizat la scală națională, cum este povestea celor doi srilankezi din Harghita de la începutul lui 2020, se declanșează un adevărat concurs național de interpretare, pe care l-am putea numi generic «Originalitatea», și prin care, cu foame de likeuri, deci recunoaștere, validare și apreciere, facebuciștii, cu mic, cu mare, se avântă în căutarea și expunerea nemairostitului și nemaigânditului.
Poți să citești, „literalmente” (nu?), de toate pentru toți: perspective dintre cele mai elucubrante, ”adevăruri” șocante, viziuni integratoare absolute plecând „de la genunchiul broaștei”, vorba cuiva, și mai ales dramatizări, câte o logoree sentimentalistă, sau judecăți absolute, sub forma unor sentințe drastice. La sfârșit, obligatoriu, se înscriu ”umoriștii” de ocazie, care parcă au menirea lor: de a duce totul în derizoriu: „să aducem chinezi gripați în locul srilankezilor”, de exemplu… Asta e o glumă, gustată de mulți… Pe prea puțini îi interesează corectitudinea sau adevărul. De fapt, se despart de aceste noțiuni ”retrograde” din chiar momentul în care și-au propus să epateze, prin a fi ”revoluționari”. Și astfel a căuta corectitudinea sau să fii în adevărul faptelor devine o banalitate, care nu te ajută să „marchezi decisiv”, deci bună doar de evitat…
La scandal trebuie să fim nu numai scandalizați, dar scandaloși, în continuare!… Asta e regula nescrisă!
Și ce dacă la sfârșit nu vom putea trage o concluzie rezonabilă? Pe cine mai interesează asta?! Noi trebuie să ne pronunțăm acum, pe loc, înaintea altora și, neaparat, altfel, mai puternic sau răsunător, decât ei. Pentru a fi originali… Ăsta e gândul mai mult sau mai puțin ascuns al majorității comentacilor de ocazie, nu numai de pe facebook, dar și din media. Apoi trece valul și singura concluzie reală rămâne că nimeni nu a înțeles nimic… Așa s-a întâmplat cu toate „cazurile” de până acum. Ați putea-o recunoaște, cu o minimă sinceritate.
Despre cazul din „Secuime”, să-i spunem așa, am citit câteva maxime ale acestui soi de teribilism adolescentin intelectualizat, pe care îl manifestăm prea mulți: că vina (trebuie neaparat să existe una, personalizată!) aparține secuilor, ca populație, pentru că s-au încărcat cu o mentalitate izolaționistă și retrogradă, dar un altul a reușit, în originalitatea sa, să le găsească o vină și românilor (ar fi fost o culme să nu se reușească asta!), pentru că ar fi avut nevoie de acest scandal pentru a „descoperi” că secuii există …Original, într-adevăr!
Nimeni nu coboară asupra ”banalității” de a se apleca asupra motivațiilor, a resorturilor acelor oameni simpli ajunși să fie judecați și condamnați uneori foarte aspru. Nu. Dar, în schimb, se supradimensionează atitudinile și comportamentele marginale și extreme, cum a fost că unii n-ar fi vrut să mănânce pâinea făcută de mâini negre.
O femeie simplă intervievată, care lucrase la aceea brutărie, spune, de exemplu, că are înțelegere pentru situația srilankezilor, veniți să câștige bani, dar are temeri legate de viitor, o invazie a migranților, care le-ar afecta cultura locală. Tot ea „dădea vina” pe patroni, care, decât să crească salariile, preferă să „importe” forță de muncă externă. Au făcut-o și până acum, pe o arie geografică circumscrisă.
Iar ăștia, capitaliști adevărați, din zgârcenie, devin primii globaliști. Decât să renunțe la visul unei case de vacanță și mașina 4×4 și să fie corecți și umani cu semenii lor, mai bine să fie moderni și ”umaniști”, aducând oameni care să le lucreze pe mai nimic. Culmea, la sfârșit au un comportament lăudabil pentru „progresiști”…
Cazul din Harghita e doar începutul în România. Ce s-a întâmplat cu cei doi srilankezi, oameni nevinovați, bineînțeles, s-a întâmplat, cu zeci de ani în urmă, în Occident, în țări care astăzi nu mai seamănă măcar cu ele însele, ca Franța, din cauza invaziei migranților. Se întâmplă chiar în prezent în Germania, unde circa 20% dintre tinerii care finalizează studiile nu au un loc de muncă, în timp ce guvernul importă oameni, precum niște mașini-unelte, pentru a rezolva o criză a forței de muncă.
De vină nu sunt nici bieții migranți și nici autohtonii, care vor să-și păstreze ce e a lor, identitatea, ci politicienii slabi și incompetenți și afaceriștii ipocriți, care, în tandem, caută soluții simple care să nu le aducă nici cea mai mică atingere carierei și profitului. Cu prețul sacrificării culturii și identității satelor, orașelor și țărilor lor. Și de nu ar face-o?! „Mentalitatea” capitalistă și ”democratică” nu le mai permite oricum să le înțeleagă. De fapt, nu mai pot înțelege demult nimic din ceea ce nu e în sfera carierei, intereselor și profitului, poleite la suprafață cu o standardizată civilitate, „umanism” și „bune practici”, cu care se laudă și flatează între ei…
