„Principiile democrației și reprezentării populare în Germania au dispărut”

În Germania, democrația a pierit odată cu alegerile din Turingia

Este un caz fără precedent ca un cancelar german (Angela Merkel) să se amestece în alegerile unui stat federal (Turingia) și să ceară nu doar demisia celui ales prim-ministru, dar și „corectarea rezultatului” prin repetarea alegerilor.

CE ESTE, DE FAPT, AFD

Alternativa pentru Germania (AfD) este un partid legal constituit în 2013, care funcționează în cadrele legislației germane. Nu face parte din evantaiul de partide guvernamentale (CSU, CDU, social-democrați) sau afliați ideologic (Verzii), toate de stânga, ci este un partid de dreapta. Nu de extremă dreapta, cum în mod tendențios i se spune, ci de centru-dreapta, conservator. Se adresează în principal clasei de mijloc.

Mai exact, este al treilea partid al Germaniei, după mărime, cu 94 de mandate în Bundestag (Parlamentul federal) și este condus de economistul Jörg Meuthen și de Tino Chrupalla. Prezența celor mai proeminenți economiști, juriști, oameni de afaceri și gazetari în AfD se leagă de începuturile partidului, când toți aceștia căutau soluții rezonabile pentru depășirea crizei monedei europene.

Ei au observat că economiile din sudul continentului (al Greciei etc.) se scufundă în sărăcie din cauza presiunii Euro și au încercat să găsească soluții pentru a reduce povara monedei unice asupra economiilor mai puțin performante.

În 2014, sloganul partidului „Curajul de a spune adevărul” a fost înlocuit cu formula „Curajul de a te ridica pentru Germania”, ceea ce a dus la primele „neînțelegeri” în rândurile politicienilor care au considerat sloganul ca fiind „anti European”. În același an, AfD ajunge al 5-lea partid al Germaniei și se afiliază la nivelul PE Grupului Conservatorilor și Reformiștilor (ECR).

Partidul începe să aibă o greutate tot mai mare în Saxonia, Turingia și Brandenburg. Din cauza apropierii de Partidul Libertății din Austria (FPO), Grupul ECR le cere parlamentarilor AfD să părăsească grupul.

În 2016, AfD ajunge al doilea partid din statul Saxonia-Anhalt și în Mecklenburg-Vorpommern, în Baden-Württemberg devine a treia forță politică, la fel și în Rhineland-Palatinate. Ca și consecințe, Verzii sau Partidul Național Democrat se trezesc în afara jocului în anumite regiuni.

Tot din 2016, AfD face un apel pentru stoparea islamizării Germaniei, a interzicerii vălului islamic, a construirii minaretelor și chemării la rugăciune islamiste pe teritoriul țării. De aici eticheta de partid „islamofob”. Dar avea foarte cuând să ajungă și „homofob” întrucât se opune căsătoriilor homosexuale, urmând a se pronunța și împotriva isteriilor privind schimbările climatice.

Drumul către vârful politicii germane a fost asigurat de solicitările formulate de AfD de a se închide granițele în fața migranților, de a se pune capăt sancțiunilor economice împotriva Rusiei și de părăsire a UE dacă Bruxelles-ul nu recunoaște suveranitatea națională a Germaniei.

ALEGERILE DIN TURINGIA

Landul Turingia situat în centrul Germaniei, cu reședința la Erfurt, a făcut parte din fosta RDG, fiind una din cele 16 state care alcătuiesc federația germană. Fiecare land își are propria constituție (în plus față de Constituția Germaniei), propriul guvern și proprii miniștri la nivel de land, propriul prim-ministru, propria legislație. Evident, cetățenii au libertatea de a vota liber, potrivit conștiinței lor. Cel puțin așa a fost până în prezent.

Ultimele alegeri din Turingia au arătat însă că cetățeanul german nu îi poate vota pe cei pe care îi vrea, mai mult, că alegerile se refac până va câștiga „cel care trebuie”!

Alegerile au mai arătat că un cancelar poate desființa votul din statul liber Turingia și că poate impune anularea alegerilor după bunul plac. Mai mult, că reprezentanți ai altor țări – europarlamentarul Guy Verhofstadt, poate fi sau nu de acord cu rezultatul alegerilor, iar opinia lui poate conta mai mult decât opinia fiecărui al treilea german!

CUM SE „MĂTRĂȘESC” NIȘTE ALEGERI? PRIMUL PAS: ȘOC ȘI GROAZĂ!

La Erfurt, pe 5 februarie, un politician FDP (Partidul Liber Democrat – afiliat Renew Europe), Thomas Kemmerich, a fost ales prim-ministru al guvernului local cu sprijinul voturilor a 22 de deputați ai AfD din Turingia, iar asta a generat isterie la Berlin și la Bruxelles. Șocul a fost cu atât mai mare cu cât în aceeași coaliție s-a aflat și Uniunea Creștin-Democrată (CDU), adică partidul din care face parte cancelarul Angela Merkel.

Aflată în Africa de Sud, Merkel a transmis că Thomas Kemmerich trebuie să demisioneze, întrucât această alegere este „de neiertat” și că este nevoie de refacerea scrutinului! „Votul pentru Turingia trebuie inversat”, a spus cancelarul.

„A fost o zi proastă pentru democrație, o zi care a rupt tradiția îndelungată și mândră a valorilor CDU. Aceasta nu este în niciun fel în conformitate cu ceea ce crede CDU, cum am acționat de-a lungul existenței partidului nostru”, a conchis Merkel.

Mai trebuie spus că Thomas Kemmerich reprezintă un partid care a obținut 5% în alegeri (abia trecând pragul electoral), social-democrații au luat abia 8,2%, în timp ce partidul doamnei Merkel – CDU – 21,7%. Cele trei partide se află în declin! Față de acestea, AfD a adunat 23,4%. „Inversarea rezultatelor” mai are însă o mică problemă! AfD este abia pe locul doi, suflând în ceafa comuniștilor de la Die Linke – care au 31,4%.

Kemmerich a obținut voturi și de la parlamentarii locali ai FDP și de la creștin-democrații (CDU) doamnei Merkel. Cele două partide considerate a fi de centru-dreapta (deși sunt de stânga) au făcut, aparent, un pact cu „extrema dreaptă”, adică cu cei din AfD.

PASUL 2: PRESA „PROGRESISTĂ” PREZINTĂ „RUȘINEA NAȚIONALĂ”

Presa „progresistă” s-a dezlănțuit imediat, comentând că „a existat un șoc, deoarece noul premier al statului Turingia, Thomas Kemmerich, a dat mâna cu liderul local AfD Björn Höcke”. Mai mult, au comparat strângerea de mâini între cei doi lideri cu aceea dintre Hitler și președintele de odinioară al Reichului german, Paul von Hindenburg. Cum s-ar zice, de „noaptea minții”. Höcke nu devenea nimic, ajuta doar la formarea unui guvern local prin votul deputaților aleși de cetățeni.

Pentru a căpăta mai multă greutate, demersul este susținut și de europarlamentarul Renew Europe, Guy Verhofstadt, căruia rezultatul i se pare „inacceptabil” și avertizează că o astfel de coaliție nu se poate face în numele „lor”. Nu se știe cine sunt „ei”. Belgia? ALDE?

PASUL 3: DEZORDINE, BANDELE ANTIFA SE REVOLTĂ ÎN STRADĂ

Pasul următor a fost scoaterea bandelor Antifa și a „rezistenților” germani în stradă, la așa-zisele „manifestații spontane” unde să urle că nu suportă „rușinea” unor asemenea rezultate electorale. Între timp, prim-ministrul a fost obligat să demisioneze, pe linie de partid, deschizând așadar calea către ceea ce solicitase Merkel: refacerea alegerilor.

Dar, ca să existe „indignare națională”, era nevoie de cîțiva lideri marcanți să-și ridice glasul! Lăsând „extremiștii de dreapta” să voteze pentru el, este complet iresponsabil – consideră ministrul de Externe german, Heiko Maas. Colegul său de partid (Social Democrat), Sigmar Gabriel, vede „democrația expusă ridicolului”.

Ca lucrurile să fie făcute ca la carte, Thomas Kemmerich, familia și inclusiv copilul minor îi sunt amenințați cu moartea, având nevoie de protecția poliției. Concomitent, au loc diverse atacuri, vandalizări, incendieri, toate acestea izvorând, nu-i așa, din durerea cetățeanului care nu își dorește „o întoarcere a nazismului”! În noaptea de 6 februarie sunt incendiate autoturismele parcate pe proprietatea AfD, pompierii fiind chemați de vecinii treziți din somn de exploziile cauciucurilor. Chiar și clădirea a fost afectată de flăcări.

PASUL 4: DEMISIA CELUI ALES

Thomas Kemmerich a demisionat pe data de 8 februarie și a anunțat că va organiza noi alegeri în land, „pentru a înlătura pata sprijinului AfD pentru funcția de prim-ministru”. Pata despre care vorbește este însă votul liber, legal și legitim exprimat de cetățeni! Kemmerich va avea însă nevoie de o majoritate de două treimi pentru a dizolva camera și a obține noi alegeri.

Potrivit Constituţiei din Turingia, criza politică poate fi depăşită fie prin dizolvarea parlamentului (posibilă cu două treimi din voturi) fie printr-o moţiune de cenzură, prin care să fie demis premierul.

Așadar, „extremiștii” de stânga și de dreapta, Die Linke și AfD reprezintă împreună 54,4%! Iar toți ceilalți abia dacă strâng laolaltă 40,1%! Voturile nule, invalide sau ale celor care nu au făcut pragul nu se iau în considerare. Nici refacerea vechii coaliții (Die Linke – SPD – Verzi) nu este posibilă, căci nici această combinație nu depășește 44,4%, ba chiar adunând și voturile liber-democraților, 5%, tot nu există șansa formării unei majorități.

LIDERUL CDU, ANNEGRET KRAMP-KARRENBAUER, S-A ALES CU CARTOFUL FIERBINTE

Annegret Kramp-Karrenbauer (numită și AKK – pentru că puțină lume îi poate pronunța numele) a oferit organizației CDU din Turingia timp pentru a găsi o cale de ieșire din criză „în mod parlamentar”. Altfel spus, AKK are misiunea de a acoperi abuzul grosolan săvârșit de cancelarul Merkel.

Propriu-zis, AKK ia asupra ei întreaga desfășurare autoritară și nedemocratică de modificare a rezultatului scrutinului din Turingia, susținând la rândul ei că dacă cei din partid nu vor identifica o soluțiue parlamentară, „o nouă rundă de alegeri este inevitabilă”. Și cam aceasta este direcția în care sunt împinse lucrurile.

Cu alte cuvinte, cei 22 de deputați ai AfD nu ar fi la fel de legitimați în mod democratic de către sutele de mii de alegători din Turingia ca și deputații celorlalte partide. Sau poate cei 22 de deputați ai AfD nu îi reprezintă pe cetățenii germani. Cu alte cuvinte, este posibilă orice încălcare a democrației și parlamentarismului de dragul unei convenții stupide de a nu intra în coaliții cu partide etichetate într-un fel sau altul.

Așa-zisa „soluție parlamentară” de care vorbește AKK nu există! Poate doar ca eufemism pentru amenințări sau șantaje asupra unor politicieni pentru a-și schimba votul. Soluția noilor alegeri este, pe de altă parte, riscantă. Electoratul enervat de desconsiderarea votului prealabil exprimat ar putea vota și mai masiv pentru AfD (sau Die Linke) și, evident, împotriva așa-zișilor creștin-democrați susținători ai islamizării, ce vor să se impună cu forța.

AFD RIPOSTEAZĂ PUBLIC

„Noi, cei din AfD, suntem pentru un stat bazat pe lege, democrație, pluralism politic și pentru viața pașnică a evreilor în țara noastră. Suntem CONTRA tuturor violențelor și cenzurii. Opriți incitarea”! – susține un comunicat al AfD pe Twitter.

Björn Höcke, președintele grupului parlamentar AfD: „Thomas Kemmerich solicită dizolvarea Parlamentului. Astfel se irosește o mare oportunitate de a determina o întoarcere a politicilor din Turingia și de a opri mersul spre stânga. Turingia irosește șansa unui restart politic necesar și urgent. Se presupune că trăim într-o democrație liberală. Ea este atât de liberală, încât până și politicienii liberali trebuie să se teamă pentru copiii lor”.

Prof. Dr. Jörg Meuthen, economist, europarlamentar: „Democrația din Germania a fost deteriorată masiv în ultimele zile – dar dintr-un motiv complet diferit decât sugerează observațiile isterice ale partidelor de cartel și ale șefilor presei publice. Motivul nu este în niciun fel că deputații noștri din Turingia și-au exercitat dreptul de a participa la alegerea unui prim-ministru, în baza mandatului lor liber. Nu, motivul este că rezultatul democratic a fost atacat peste tot într-un mod care a batjocorit orice democrație.

În democrație, nu a existat niciun exemplu de conducător ales legal și legitim care să fi fost obligat să demisioneze din funcție de către un cancelar. Și totul se întâmplă în Germania, care preferă să tragă la răspundere anumite țări în ceea ce privește statul de drept.

În Germania, este pur și simplu posibil ca liberul arbitru al reprezentanților aleși să fie anulat deoarece cancelarului și mediei de propagandă – care o servește 100% – nu le place rezultatul scrutinului. Din acest moment, se poate afirma cu certitudine că principiile democrației și reprezentării populare în Germania au dispărut. Să nu vorbim despre libertatea de exprimare”.

Vrem o țară „ca afară”? Avem!

Preluare: qmagazine.ro / Autor: Ambrus Bela