Vorbitorii de giboneză corporatistă și epifaniile lirice ale lui Tudor Gheorghe

2

Nicușor Dan a fost invitat la o emisiune și i-a fost rușine să zică „da, cred în Dumnnezeu!” De fapt, nu i-a fost rușine. Mai rău. I-a fost frică. O cotea Nicușor, o cotea. Îi era teamă de mișcarea pe care a inventat-o. Lui Geppetto i se făcuse groază de Pinnochio.

Aici e cheia scandalului în care a fost târât Tudor Gheorghe. Dumnezeu a fost înlocuit de CEO, datina s-a transformat în Feng Shui, iar bărboșii pe trotinete electrice sunt adepții sexualității fluide și îi iubesc pe magistrați fiindcă le place că aceștia au uniforme frumoase. Au robe.

Tudor Gheorghe a făcut spectacolul «30 de ani degeaba», iar vermina tefelistă a venit cu un test. Un test, atât, un test. Un test dat poporului român – testul „Ia să vedem noi cât putem întinde elasticul neomarxist!” Tefeloazele au văzut că suntem (prea) îngăduitori și ne încearcă, atacând la gleznele tradiției, la simbolistică. Au rafinat terorismul. Nu dau în noi cu bombe, ci cu „glicerină stomacală” (Tudor Arghezi).

Ce nu înțelegeți? Neomarxiștii îl urăsc pe Tudor Gheorghe, fiul unui deținut politic, și îl iubesc pe Mihai Șora, care a slugărit-o pe Ana Pauker. Aceasta este lumea în care nu m-aș mira ca Greta Thunberg să devină nume de Universitate cu atenanse în toată Europa. După aia, Greta va absolvi și școala ajutătoare.

Se întinde elasticul neomarxist, se întinde? Atunci o să întind și eu elasticul antimarxist. Nu-mi plac exaltările regionale din unele refrene ale lui Tudor Gheorghe. Dar cântecele lui pe versurile marilor noștri poeți sunt adevărate epifanii lirice. Așa, și? Ce treaba să aibă niște vorbitori de giboneză corporatistă cu Dumnezeu și cu poezia constelată?

Tudor Gheorghe transmite mesajul „30 de ani degeaba”. E dreptul lui să considere că au fost 30 de ani degeaba, așa cum e dreptul meu să scriu că și pe vremea lui Ceaușescu, și azi, am iubit și iubesc melodiile franțuzești și italienești, iar pe rockeri și pe alți ceangalii ca Freddy Mercury i-am disprețuit, îi disprețuiesc și promit că le voi disprețui și viețile, și carierele și amintirea.

N-au fost 30 de ani degeaba. Dar ultimii patru ani au fost de apocalips, au fost patru ani în care România a fost terorizată de tefeloazele care dădeau vântul la deal prin piețe cu niște labe galbene cât capacul de veceu, pe care scria „Toți pentru represiune” sau așa ceva. Au fost patru ani de epidemie REZISTentă, patru ani de neodogmatism, patru ani de tărăboi pernicios, patru ani de paradă a virușilor globaliști.

Preluare: national.ro / Autor: Răzvan Ioan Boanchis

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. S-au ridicat nulitatile sa taie ultimul filon de patriotism… Cum darami un stat national? Aruncand cu noroi in valorile lui milenare, naruind prin educatie cunoasterea istoriei autentice, lovind in biserica si in tot ce romanesc! Nu uitati!!! Si cel mai falnic brad va fi doborat de cari! Iar Romania s-a umplut de cari si larvele lor!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.